CETATEA DE PE ADA KALEH – ISTORIE, MEMORIE, DESTIN

Magdalena ANDREESCU, Carmen MIHALACHE

Muzeul Ţăranului Român

Lucrarea pune în discuţie starea actuală a unui monument istoric a cărui valoare şi unicitate sunt potenţate de funcţia de loc de memorie pe care o îndeplineşte pentru o mână de supravieţuitori (din ce în ce mai puţini) ai unei lumi definitiv apuse. Ostrovul Şimian, aflat în mijlocul Dunării, este de mai bine de cinci decenii gazda (ne)primitoare a unor ziduri încărcate de istorie trecută, dar mai ales recentă. Aici zac uitate într-o stare din ce în ce mai avansată de degradare rămăşiţele unei cetăţi de secol XVIII, originară de pe insula Ada Kaleh, relocată în bucăţi şi refăcută  în proporţie de aproximativ 10%, înainte de inundarea celebrei insule cu apele lacului de acumulare al Hidrocentralei Porţile de Fier I.

Reminiscenţă - desuetă, poate - a epocilor în care zidurile şi cazematele sale făceau din Ada Kaleh cheia trecătoarei dintr-un bazin în altul al Dunării, cetatea înstelată era, în ultimele sale decenii de existenţă, biruită de vremurile de pace şi de vegetaţia abundentă. Integrată complex şi complet în peisajul insulei, cetatea îndeplinea mai multe roluri simultan: spaţiu de locuire şi refugiu, loc de relaxare, obiectiv turistic important, contribuind la exotismul insulei Ada Kaleh şi atrăgând numeroşi vizitatori.

Risipiţi prin ţară şi prin lume după evacuare, insularii păstrează cetatea în memoria colectivă şi în suflete, căutând-o ori de câte ori au ocazia să regăsească pe Şimian câteva dintre bătrânele ziduri. Nu puţini şi-au exprimat dorinţa de a se stabili aici în cazul în care, prin intervenţia autorităţilor, s-ar crea posibilitatea realizării în jurul cetăţii relocate (consolidate şi restaurate), a unei mici aşezări care să recupereze măcar parţial ceva din atmosfera de odinioară de pe Ada Kaleh. Câteva astfel de iniţiative au fost lansate în ultimii douăzeci de ani, dar nimic nu s-a concretizat, iar proiectele de investiţii pe care le au acum în vedere autorităţile locale propun o resemantizare a cetăţii în direcţia unui element neutru de decor (golit de încărcătura sa de loc al memoriei), suport pentru o afacere de turism profitabilă.