MONUMENTUL TROPAEUM TRAIANI ŞI MEMORIA SEISMICĂ

Emil-Sever GEORGESCU

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă - URBAN-INCERC, Bucureşti

Structura de piatră a Monumentului Triumfal Tropaeum Traiani s-a născut la 109 d.Ch ca referință de memorie militară și politică, vizibilă ca operă de arhitectură și inginerie. Aproape toți autorii sunt de acord că partea superioară a putut fi distrusă de un cutremur la câteva secole după inaugurare, în timp ce metopele au fost detașate, cel mai probabil, de localnici, într-o etapa ulterioară; s-a sugerat o ipoteză a reconstrucției în sec. III. Zona se află la cca. 150-200 km de sursa seismogenă Vrancea și la cca. 50-100 km de sursele seismice crustale de pe coasta Mării Negre, din sudul Dobrogei și nordul Bulgariei.

Reconstrucția din 1977 redă memoria operei inițiale într-o anumită versiune, în timp ce nucleul acoperit de replica și piesele originale constituie componente de memorie latentă, insuficient studiate, cel puțin prin prisma unor abordări inginerești.

Răspunsul seismic al Monumentului Tropaeum Traiani merită studiat, avand în vedere câteva motive:

- nu exista până în prezent nici o evaluare științifica a sursei seismice și mărimii mișcării care ar fi cauzat distrugerea și nici a dinamicii structurii sub efectul unui cutremur, care să fie corelate cu avariile constatate;

- există înregistrari obținute de Rețeaua Naționala INCERC pentru Mișcări Seismice Puternice în relativa vecinătate.

În acest context, comunicarea va prezenta conceptul și rezultatele preliminare ale unui studiu prospectiv, cu rol de recuperare și valorificare a memoriei implicite constituită de ceea ce se păstrează în prezent și care are ca obiective:

- o comparație între caracteristicile posibile de mărime și directivitate ale surselor seismice, de interes pentru seismologi și ingineri;

- evaluarea datelor privind mărimea, alcătuirea și detaliile de îmbinare în ipoteze alternative, cu referire la partea de bază, turnul hexagonal, statuile și trofeul propriu-zis;

- evaluarea unor parametri de rezistență la seism în sectiuni specifice, modelarea unor mecanisme de oscilație și colaps ale unor componente, corelabile cu datele arheologice;

- conversia datelor în aprecieri privind posibila mărime a cutremurului care a distrus structura;

În acest mod se deschide o arie de studii interdisciplinare și transdisciplinare care poate acoperi științele istorice, arheologia, seismologia, arhitectura și ingineria seismică.