FÂNTÂNA DRAGONULUI DIN CONSTANȚA, ÎNTRE REPRESIUNE ȘI MEMORIE

Vlad MITRIC-CIUPE

Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti

În cadrul cercetării noastre „Arhitecții români și detenția politică 1944-1964“, una din principalele surprize a fost descoperirea modului în care unii arhitecți întemnițați au fost folosiți din punct de vedere profesional. Dacă proiectarea sau ridicarea unor barăci nu ne-ar fi mirat, participarea lor – repet, în stare de detenție – la realizarea unor obiective precum restaurarea Cazinoului din Constanța, ridicarea Palatului Administrativ al Canalului, sediului Direcției Generale a Canalului sau construirea stadionului din Constanța, reprezintă episoade încă puțin cunoscute la nivelul breslei și al istoriografiei de specialitate.

Comunicarea noastră va încerca să prezinte modul în care s-a realizat Fântâna Dragonului la Constanța – și cu participarea unor arhitecți întemnițați (amintim aici arhitecții Ioan Pușchilă, Virgil Antonescu, G.M. Cantacuzino, Pandele Șerbănescu) – destinul acestui „monument“ și posibilitățile de recuperare ale acestuia.