ICONOGRAFIA LUI GHENADIE – ÎNTRE LINGVISTICĂ ȘI RESTAURARE

Elena RĂDOI

Universitatea Națională de Arte, București

 

În anul 1891 Episcopul Ghenadie al Râmnicului publică la Tipografia Cărților Bisericești un manuscris sub numele Iconografia. Arta de a zugrăvi templele și icoanele bisericești. Materialul are structura clasică Erminiilor; el cuprinde Sinaxar, rețete pentru prepararea materialelor și descrierea tehnicilor de pictură în tradiție bizantină. Ineditul acestui text apare abia către sfârșit: pe ultimele pagini și coperțile interioare, autorul manuscrisului – Gheorghe -, a notat liste de pigmenți, rețete și alte liste de cumpărături. Dacă întregul text nu pune cititorul în dificultate, chiar dacă este redactat în limba română cu vagi influențe slavone ori grecești – așa cum bine observă Episcopul Ghenadie –, aceste ultime pagini și adnotări de pe copertă sunt aproape indescifrabile. Listele de pigmenți cu nume hibride, necunoscute cititorului contemporan (Cronghelb, Berhi blaŭ, Blaivaĭs) și rețetele pentru poliment pĕ ipsos sau pentru mat. carele daĭ peste aur sunt rodul interacțiunii acestui zugrav Gheorghe din Oltenia cu comercianții vorbitori de limbă germană din Transilvania.

Lucrarea de față pornește de la analiza lingvistică a fragmentelor de text scrise de zugravul Gheorghe și publicate de Mitropolitul Ghenadie și își găsește utilitatea în restaurare, istoria artei și a materialelor de pictură, dar și în studiul contactelor interculturale româno-germane. Miza cercetării este identificarea radicalului german conținut în fiecare lexem. Spre exemplu, ceea ce în manuscris apare ca Berhi blaŭ are corespondent în limba germană Bergblau – pigment albastru care în limba română poartă numele de azurit. Termenului din manuscris nu i-a fost însă corelat doar numele german și cel românesc ci și realitatea denotată (sau referentul în termeni semiotici – în cazul acesta, substanța chimică, materialul de pictură). Prin cheia pe care o oferă, lingvistica este o treaptă în studiul istoriei materialelor și al restaurării.

Care va fi fost acela materialul Bernștaen, pe care Gheorghe, pictorul din Oltenia îl amesteca în terpentin supțire cu Zandrac și cu Libăr aloe pentru a-l da peste aur?