GUNDESTRUP ŞI TEZAURELE DACICE. FRAGILITATEA CORELĂRILOR

Daniel SPÂNU

Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti

La scurt timp de la descoperirea lor în 1891, plăcile cu reliefuri ale cazanului de la Gundestrup (Iutlanda, Danemarca) au fost comparate multor creaţii iconografice în metal preţios din perioada elenistică/republicană târzie (în regiunile mediteraneene), respectiv din perioada târzie La Tène (în Barbaricum). Printre numeroasele analogii (falerele din insula Sark, falerele de la Stara Zagora, Helden sau Oberaden, falerele de provenienţă vest-anatoliană păstrate la Muzeul Louvre ş.a.), au fost evocate şi reliefurile în metal preţios din tezaurele Daciei preromane. Totodată, în dezbaterile dedicate originii meşterilor care au realizat cazanul de la Gundestrup, a fost evocată şi posibila lor provenienţă balcanică. Argumentele acestei alternative interpretative, avansate de un număr deloc neglijabil de autori, au fost întemeiate pe detalii a căror importanţă a fost exagerată. Ca şi analogiile lor (inclusiv falerele din tezaurele dacice), reliefurile cazanului de la Gundestrup reflectă un stil internaţional ale cărui surse pot fi identificate în orfevreria elenistică şi republicană. Argumente consistente, desprinse din studiul tehnologiei cazanului, ca şi din analiza programului său iconografic, indică origina vest-europeană (nordul Galliei, sud-vestul Germaniei) atât a comanditarilor, cât şi a meşterilor implicaţi în realizarea acestei piese de excepţie.