ICONOSTASUL PICTAT DE VASILE ZBOROSCHI (1752) – REDESCOPERIREA ASPECTULUI ORIGINAL PRIN INTERVENŢIILE DE CONSERVARE-RESTAURARE

Cristina Labo

Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca

Problema protejării patrimoniului mobil, a cărui listă de evidență nu este completă, este cu atât mai accentuată în cazul obiectelor de uz bisericesc, cu cât autoritățile se amestecă rareori în deciziile ierarhiei ecleziastice, iar aceste obiecte au un rol funcțional în practicile cultului. Lipsa desăvârşită a inventarelor şi a documentației „restaurărilor” fac imposibilă o verificare a modului în care obiectele sunt păstrate de către posesori, iar pentru rezultatele acestor acțiuni nu se răspunde niciodată.

Acesta este şi cazul iconostasului care până în urmă cu trei ani se găsea în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din cimitirul Mănăştur, Cluj-Napoca, fiind folosit și reparat ca orice altă piesă de mobilier, în ciuda faptului că valoarea sa era cunoscută, fiind considerat de către istoricii de artă ultima lucrare a marelui pictor arădean Ștefan Tenețchi, din 1798.

Acţiunile de salvgardare a iconostasului au fost declanşate doar în momentul în care parohia a hotărât înlocuirea sa cu unul nou. În acel moment, la iniţiativa domnului acad. Marius Porumb, Muzeul Mitropoliei Clujului a acceptat să îl ia în custodie și să permită personalului secţiei de conservare-restaurare a Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca să înceapă intervenţiile de conservare-restaurare necesare.

În fiecare etapă de lucru o mai mare parte din istoricul controversat al obiectului s-a dezvăluit, informații dintre care se numără: atribuirea eronată a execuţiei artistice lui Ştefan Teneţchi (iconostasul fiind semnat de Vasile Zboroschi), succesivele mutări, dezasamblări şi montări necorespunzătoare ale pieselor, sau acoperirea în procent de 90% a suprafeţei iconostasului cu vopsele, lacuri şi alte materiale care modifică drastic aspectul estetic original.

În urma demontării s-a consolidat opinia asupra valorii istorico-artistice de necontestat a acestui obiect, dovedindu-se a fi cel mai vechi iconostas de acest tip prezent în judeţul Cluj şi împrejurimi, datând din 1752, păstrat în întregime. Din punct de vedere estetic, pe măsură ce lucrările de conservare-restaurare avansează, prin operaţiuni de curăţare a materialelor care acoperă originalul, pictura și policromia descoperite surprind prin îmbinarea armonioasă a caracteristicilor iconostasului brâncovenesc cu tendinţele baroc ale vremii.

În ceea ce privește modalitatea de expunere a iconostasului după finalizarea lucrărilor de conservare-restaurare, s-a dovedit a fi deosebit de dificilă găsirea unei soluții care să satisfacă atât necesitățile care țin de conservarea materialelor, cât și cele estetice, iconostasul fiind, oricum, lipsit de o mare parte din semnificația sa prin amplasarea într-un alt spațiu decât planul de separație a naosului de altar dintr-o biserică.