PLANURILE DE HOTĂRNICIE, UN FOND DOCUMENTAR INSUFICIENT CERCETAT

Constantin Bogdan Stanciu

Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti

Orice studiu al patrimoniului din mediul rural – fie că urmăreşte istoria unei aşezări, a unei biserici ori a unei foste curţi boiereşti – ar trebui să includă printre instrumentele de cercetare planurile de hotărnicie. Aceste documente cartografice, datând din secolul al XIX-lea şi prima parte a secolului XX, se dovedesc adeseori o sursă preţioasă de informaţii cu caracter inedit. Importanţa lor este cu atât mai mare în cazul unor ansambluri de arhitectură, civilă sau religioasă, dispărute sau foarte degradate. Comunicarea îşi propune să aducă în discuţie câteva planuri de hotărnicie care, prin conţinutul lor, îmbogăţesc cunoaşterea istoriei unor monumente, servind astfel la reconstituirea corectă a evoluţiei lor.