Notă de fundamentare privind valoarea universală a sitului Roşia Montană
Situl minier Roşia Montană
Categoria: peisaj cultural
Descriere
Roşia Montană este situată în Munţii Apuseni (fig. 1), în Cadrilaterul aurifer (fig. 2) - teritoriu din Munţii Metaliferi bogat în zăcăminte de metale preţioase cunoscute şi exploatate încă din Antichitate. Dintre toate punctele de exploatare istorice cunoscute, situl Roşia Montană este caracterizat printr-o concentrare excepţională de valori de patrimoniu cultural grupate într-o configuraţie cu o bogată stratificaţie temporală şi fizică definită prin suprapunerea densă a vestigiilor aşezării miniere romane, medievale, moderne şi contemporane (fig. 3).
Vor fi prezentate în continuare numai acele elemente relevante pentru valoarea universală a sitului.
Dezvoltarea sitului poate fi urmărită începând cu cel mai profund nivel, reprezentat de galeriile miniere, de exploatare, de asistenţă, de aerisire sau de evacuare a apei (împreună cu spectaculoasele sisteme de drenare), excavate în adâncul a patru masive muntoase - Cetate, Cârnic, Orlea şi Letea. (fig. 4-11) Aceste elemente alcătuiesc unul dintre cele mai vaste şi mai importante sisteme de exploatare minieră din lumea romană.[1] Acestuia i se adaugă amplele lucrări miniere tradiţionale (fig. 12) care preiau şi extind reţeaua romană, executate de-a lungul epocilor succesive, până la scurt timp după anul 1948. Mineritul tradiţional a generat, în afara universului subteran, al exploatării propriu-zise, componentele celorlalte două niveluri ale patrimoniului sitului Roşia Montană:
- peisajul industrial istoric al sitului, din care sunt vizibile lacurile artificiale (tăurile) realizate începând cu anul 1733 (fig. 13-15), galeriile de coastă (fig. 16), zonele de exploatare de suprafaţă (fig. 17, 18) depozitele de steril (astăzi parţial vegetate) care punctează versantele şi coastele stâncoase dezvelite de vegetaţie;
- aşezarea desfăşurată de-a lungul văii pârâului Roşia - cu nuclee aflate în relaţie directă cu zone de exploatare din masivele Orlea şi Cetate - şi dezvoltată în amonte, în zona unui amfiteatru natural cuprins între masivele muntoase Cârnic, Jig şi Letea (fig. 19), unde s-a conturat zona centrală a satului. (fig. 20, 21)
Pornind de aici, din Piaţa centrală, unde erau concentrate numeroase funcţiuni publice grupate într-un ansamblu arhitectural-urbanistic cu puternic caracter de reprezentare, structura urbană se diluează treptat spre periferiile industriale, caracterizate de gospodăriile miniere compuse din locuinţă şi instalaţii de prelucrare sau chiar guri de mină. Imaginea arhitecturală este dominată de un fond tipologic regăsit în întreaga localitate, al construcţiilor tradiţionale cu spaţiu de distribuţie exterior (târnaţ) (fig. 22), din care se detaşează în zona Pieţei împrumuturile din repertoriul arhitecturii de factură clasică sau barocă, manifeste cu precădere în configurarea faţadelor îndreptate spre spaţiul public (fig. 23-28). Aceste manifestări, întrepătrunse, conturează caracterul unic al acestui sat minier tradiţional îngheţat în momentul incipient al procesului de urbanizare. (fig. 29)
Vestigiile habitatului roman de suprafaţă (necropole, zone sacre, zone administrative - fig. 30-32), cele cinci biserici, martori ai diversitării etnice şi multiculturale, păstrate din zorii epocii moderne (fig. 33), componentele conservate ale exploatărilor de epocă modernă (traseele unor construcţii inginereşti: calea ferată îngustă, planul înclinat; clădiri ale fabricii de prelucrare şi ale sediului administrativ minier - fig. 34), construcţiile şi edificiile de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX (fig. 35) desăvârşesc, împreună cu valorile excepţionale deja invocate şi cadrul natural înconjurător (fig. 36-38), peisajul cultural Roşia Montană.
Justificarea valorii universale
Criteriile îndeplinite
criteriul iv) să ofere un exemplu excepţional pentru un tip de construcţie, de ansamblu arhitectural sau tehnologic sau de peisaj, care să ilustreze una sau mai multe perioade semnificative ale istoriei umane;
Sistemele de exploatare industrială conservate reprezintă mărturii excepţionale pentru istoria exploatărilor miniere romane, medievale şi moderne:
- Pentru perioada romană este semnificativ peisajul subteran, mărturia unui efort concertat al administraţie romane pentru extragerea aurului: în aproximativ 50 de ani a fost dezvoltat unul dintre cele mai vaste complexe miniere de epocă romană cunoscute până în prezent.
- Mărturiile exploatărilor miniere medievale şi de epocă modernă sunt semnificative pentru modul de prelucrare preindustrial surprins în momentul transformării mijloacelor de producţie din pragul Revoluţiei Industriale.
criteriul v) să reprezinte un exemplu excepţional de aşezare umană tradiţională, de utilizare tradiţională a teritoriului sau a mării, care să fie reprezentativă pentru o cultură (sau pentru culturi), sau pentru interacţiunea omului cu mediul, în special când acest mediu a devenit vulnerabil sub impactul unor mutaţii ireversibile;
- Târgul minier tradiţional Roşia Montană este un exemplu reprezentativ pentru modul de exploatare a resurselor minerale din perioada preindustrială, cât şi pentru perioada de tranziţie spre epoca industrială. De asemenea, evocă şi momentul de trecere spre epoca industrială fără ca dezvoltarea mijloacelor de producţie să fi condus, ca în cazul multor aşezări din zonă, la transformarea sa în oraş. Cu alte cuvinte Roşia Montană este un sat minier tradiţional îngheţat în momentul incipient al procesului de urbanizare.
Modul în care este reflectată trecerea de la forma rurală la forma urbană caracterizează aşezarea în ansamblul său şi îi conferă unicitate şi valoare semnificativă pentru patrimoniul mondial.
- Peisajul minier de pe Valea Roşiei şi Valea Cornei este un peisaj reprezentativ pentru perioada preindustrială. Lacurile artificiale (cele 29 de lacuri artificiale - tăuri - conservate), munţii dezgoliţi, gurile de mină de coastă, micile halde vegetate punctează şi definesc peisajul.
Acest peisaj cultural este ameninţat de schimbări ireversibile dacă tipul de exploatare în carieră deschisă este reluat, conducând inevitabil la distrugerea patrimoniului cultural, resursa reală pentru o exploatare durabilă a zonei.
criteriul vi) să fie direct asociat sau intrinsec legat cu evenimente sau tradiţii vii, cu idei sau credinţe, lucrări artistice sau literare de valoare universală excepţională.
Celebrele tăbliţe cerate care au făcut cunoscut situl de la Alburnus Maior au fost una dintre cele mai importante surse ale redescoperirii Dreptului Roman de către marele istoric german Theodor Mommsen, ale cărui lucrări au influenţat Codul Civil german şi apoi au constituit baza reglementărilor similare pentru mai multe ţări ale lumii: Portugalia, China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Grecia, Ucraina ş.a.
Asocierile frecvente făcute de cercetători între istoria Imperiului Roman din perioada antoninilor şi aurul dacilor sau cel extras din Dacia, chiar dacă nu sunt încă demonstrate, deschid o direcţie de abordare care se adresează istoriei culturii europene - ieşirea din criză a Imperiului Roman, debutul marilor programe edilitare iniţiate de Traian, dintre care construirea Forului şi ridicarea Columnei sunt poate elementele cele mai importante.
„Importanţa galeriilor de la Roşia Montană nu se limitează la Antichitate. De la încheierea cruciadelor până la descoperirea Americii, Munţii Apuseni au fost principala sursă de aur a Europei. În vremurile moderne extragerea aurului a fost una dintre ocupaţiile de bază ale moţilor. Administraţia austriacă a adus în zonă mineri de pe tot cuprinsul Imperiului şi astfel a luat naştere o aşezare minieră pe cât de pitorească, pe atât de europeană."[2]
Declaraţia de autenticitate şi/sau integritate
Peisajul cultural de la Roşia Montană este compus dintr-o concentrare extraordinară de vestigii care atestă evoluţia exploatărilor miniere într-un interval de timp excepţional - 2 000 de ani - din perioadă pre-romană până în epocă contemporană.
Situl Alburnus Maior - Verespatak - Roşia de Munte - Roşia Montană, celebru încă din secolul
al XIX-lea pentru vestitele tăbliţe cerate romane (contracte redactate în scriere latină cursivă) este reprezentat, în lumina cercetărilor din ultimii ani, de un sistem de exploatare roman excepţional care conservă mai mult de 7 km de galerii, la care se adaugă peste 80 km de galerii medievale şi de epocă modernă, un târg minier păstrat exemplar încă din perioadă preindustrială şi un peisaj presărat de multe urme ale activităţii miniere dintre care excepţionale sunt lucrările hidrotehnice datând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
Recunoaşterea prin legi de protecţie - garanţia asigurării integrităţii
Roşia Montană este unul dintre siturile cele mai bogate în resurse de patrimoniu cultural ale României, cuprinzând într-un teritoriu întins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate,[3] dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare naţională şi universală, cea mai înaltă formă de clasare conform sistemului juridic de protecţie românesc.[4] De asemenea, patrimoniul cultural de la Roşia Montană este recunoscut şi prin Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea a III-a, Zone protejate,[5] unde monumentele sale sunt desemnate ca monumente istorice de valoare naţională excepţională şi întreaga comună este recunoscută ca unitate administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a valorilor de patrimoniu cultural.
Acest statut juridic de protecţie plasează Roşia Montană înaintea multor oraşe prin numărul şi valoarea monumentelor istorice şi pe primul loc între aşezările rurale ale României. La nivelul judeţului Alba doar în municipiul Alba Iulia sunt înregistrate mai multe monumente istorice clasate faţă de Roşia Montană, care devansează în această privinţă oraşe istorice consacrate, cum ar fi Sebeş, Blaj sau Aiud.
Conform legii, protejarea şi punerea în valoare a acestor valori instituite reprezintă lucrări de utilitate publică, de interes naţional.[6]
Comparaţia cu alte situri miniere
Cea mai mare parte a siturilor miniere europene înscrise în Lista Patrimoniului Mondial sunt reprezentative pentru perioade istorice relativ restrânse în comparaţie cu longevitatea excepţională a sitului Roşia Montană: Las Medulas, sec. I-II; Rammelsberg, sec. X - XX, Roşia Montană, sec. I î. Chr. - sec. XX.
Pentru epoca romană, singurul sit semnificativ pentru mineritul aurifer, Las Medulas, este un exemplu extraordinar al unei tehnici speciale de exploatare - ruina montium. Exploatarea romană de la Roşia Montană, caracteristică pentru o altă tehnică minieră, în galerii, excelează prin amploarea unică a sistemului de exploatare.
Faţă de alte situri miniere medievale, Falun (Suedia), Røros (Norvegia), Banská Štiavnica (Slovacia), transformate în epoca modernă de impulsul Revoluţiei Industriale, Roşia Montană, atinsă şi ea de suflul epocii, păstrează un mod de exploatare tradiţional ţărănesc care se reflectă în structura aşezării şi în modificările aduse peisajului natural.
Note:
1. „Minele de aur şi argint de la Alburnus Maior constituie fără îndoială unul dintre cele mai vaste complexe miniere de epocă romană [...]", aşa cum afirmă autorul cercetărilor arheologice-miniere: Béatrice Cauuet et. al., CCA 2003, Bucureşti 2004, http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2004/cd/index.htm. [înapoi]
2. Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Situri Istorice şi naturale, 2009, p.60, http://patr.presidency.ro/upload/Raport%20Patrimoniu%2021%20septembrie%202009.pdf. [înapoi]
3. cf. Lista Monumentelor Istorice, aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii şi Cultelor şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004. [înapoi]
4. clasate în grupa valorică A, „monumente istorice de valoare naţională şi universală", (cf. Legea nr. 422-2001 privind protejarea monumentelor istorice (republicată), art. 7. a). [înapoi]
5. aprobat prin Legea nr. 5-2000. [înapoi]
6. Legea 5-2000, art.3. [înapoi]
