„Servita" ministrului Daniel Barbu
sau despre „copy-paste"

Într-un document publicat pe situl web al Ministerului Culturii în data de 16.09.2013 (http://www.cultura.ro/articol/571) - reprezentând aşadar vocea Ministrului Culturii - intitulat „Precizări cu privire la situaţia patrimoniului de la Roşia Montană" sunt cuprinse o serie de afirmaţii referitoare la activitatea profesională a subsemnaţilor în raport cu situl Roşia Montană - vezi. Anexă .

Se cuvine să facem următoarele observaţii:

„Documentele" nu au fost prezentate „sub forma PUG-ului Roşia Montană", ci separat, constituind capitole de fundamentare a planului urbanistic general (PUG) al comunei, plan în care urmau să fie integrate de către elaboratorul acestuia, firma Proiect Alba. Ceea ce s-a întâmplat doar selectiv, fără ca propunerile noastre de clasare a imobilelor pe care le-am considerat valoroase să fi fost adoptate şi omiţându-se alte concluzii sau propuneri.

Capitolul din care este extras pasajul citat nu formulează concluzii, aşa cum în mod fals este anunţat în documentul publicat de Ministerul Culturii, ci este un capitol de expunere a stării patrimoniului, aşa cum îl arată de altfel şi titlul, „Starea actuală a patrimoniului". Chiar dacă dură, pentru că pune accent pe pierderile ireversibile suferite în perioada comunistă, evaluarea prezentată în acest capitol este corectă: după distrugerea forţată, în anii de după naţionalizare, a şteampurilor de măcinat minereul care umpleau văile Roşiei şi Cornei, după dinamitarea începând din anii '70 a părţii superioare a Masivului Cetate odată cu iniţierea mineritului în carieră deschisă, după demolarea în anii '80 a palatului baroc Ajtai din Piaţa Centrală a Roşiei Montane, nu se mai poate vorbi astăzi de situl istoric minier integru. Prin urmare nu se mai poate spune că situl poate fi înscris în integralitatea sa în categoria peisajelor culturale. Dar incontestabil se poate încadra în această categorie ceea ce există încă. Nu ne-am schimbat niciodată poziţia în acest sens!
Predicţia noastră privind evoluţia sitului în lipsa unor intervenţii coerente de salvare s-a dovedit corectă: numeroase clădiri au dispărut şi dispar încă. Ceea ce nu am anticipat însă în momentul realizării studiului este că cele mai multe urmau să fie demolate de compania minieră, ca urmare a procesului de achiziţii de proprietăţi, pornit şi desfăşurat fără să se fi ajuns niciodată la o decizie administrativă în privinţa proiectului minier.

Adevăratele concluzii ale documentaţiei de completare a PUG, cele care se referă la patrimoniul cultural de la Roşia Montană ca peisaj cultural nu sunt citate în „precizările" Ministerului Culturii. Este necesar deci să prezentăm în cele ce urmează principalele idei:

”Concluzii

Peisajul cultural al zonei Roşia Montană face parte din categoria peisajelor dezvoltate organic, continuative (vezi Anexa V, ii.b), cu puternice transformări la nivel structural şi modificări esenţiale ale elementelor ansamblului (Studiul de Impact). Mutaţiile din ultimii cincizeci de ani au dus la detaşarea unor zone, care încă mai păstrează caracteristicile specifice ale peisajului cultural [s.n.], dar deprecierea continuă a tipului de relaţii specifice [relaţiile sociale şi economice ale comunităţii tradiţionale, n.n.] va conduce la pierderea totală a autenticităţii. Contextul actual contribuie la dispariţia activităţii generatoare de peisaj cultural (impasul industriei miniere şi dezafectarea instalaţiilor individuale de prelucrare). Scara de dezvoltare a exploatării propuse, fără un program de intervenţie gradat şi controlat poate produce cezuri la toate nivelurile.”

Pentru cititorul avizat şi de bună credinţă este limpede că în acest fel am atras atenţia atât asupra valorii patrimoniului, înţeles ca peisaj cultural, cât şi asupra pericolului la care este expus patrimoniul cultural, în special prin aplicarea proiectului minier.

Aşadar, „schimbarea diametrală de poziţie" invocată de Ministerul Culturii şi „fructificată" în emisiuni televizate (v. Realitatea TV şi Antena 3) de către Ministrul Barbu este fabricată prin denaturarea şi ruperea de context a unor pasaje. Nimic spectaculos în această manipulare - este folosită o tehnică frecvent exersată, pe care am mai avut ocazia să o resimţim direct, ca urmare a celor scrise de noi despre patrimoniul de la Roşia Montană, despre valorile sale şi ameninţările la care este expus. În acelaşi timp este remarcabil de observat cum exact acelaşi pasaj, în exact acelaşi decupaj, a fost folosit de RMGC în motivarea - şi ea similară cu cea a ministrului Barbu - adusă împotriva subsemnaţilor, în reclamaţia formulată la Ordinul Arhitecţilor din România (OAR) prin care se cerea sancţionarea noastră prin suspendarea dreptului de a profesa. Motivul - cererile de clasare a 50 de construcţii istorice valoroase pe care le-am depus în anul 2007 la Ministerul Culturii, prin serviciul său deconcentrat, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural Naţional a Judeţului Alba.

Ceea este spectaculos, în opinia noastră, în expunerea de faţă este asemănarea până la identitate a motivaţiei formulate de RMGC în anul 2007 în reclamaţia depusă la OAR şi ceea ce prezintă Ministerul Culturii, recte ministrul Barbu: „precizările" sale seamănă tot atât de mult cu o „servită" pregătită de aparatul de propagandă al RMGC pe cât sunt de asemănătoare textele citate între ele.

Q.E.D.

Addenda:
Pentru a nu lăsa „povestea" neîncheiată, concluzia Comisiei de Disciplină a OAR a fost contrară calculelor companiei miniere: OAR a constatat pe de o parte lipsa calităţii procesuale a reclamantei, RMGC: contrar celor afirmate de RMGC şi repetate întocmai de ministrul Barbu, documentaţiile menţionate nu au fost realizate în cadrul unei relaţii contractuale cu compania minieră şi nu au avut ca beneficiar compania minieră, ci Consiliul Local al Comunei Roşia Montană. Pe de altă parte Comisia a constatat validitatea celor cuprinse în documentaţiile supuse discuţiei şi calitatea poziţiei noastre profesionale faţă de cazul patrimoniului cultural de la Roşia Montană.

Cele 50 de cereri de clasare, repetate în anul 2008, au rămas fără răspuns din partea autorităţilor, care refuză nejustificat să declanşeze procedura de clasare. Printre clădirile în cauză se numără: biserica ortodoxă (1781), construită de eroul local Mihăilă Gritta; biserica unitariană (1796), un reuşit exemplu de arhitectură barocă târzie; biserica ortodoxă din valea Cornei (1719), cea mai veche biserică din zonă. Între clădirile pentru care am cerut clasarea s-au aflat Casa Şuluţiu (1896) şi alte locuinţe tradiţionale valoroase demolate între timp de compania minieră.

dr. Ştefan Bâlici
arhitect, conf. univ., Departamentul de Istoria şi Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu", Bucureşti
vicepreşedinte al Asociaţiei ARA, membru în consiliul director ICOMOS România, membru OAR, RUR
specialist atestat MC, RUR

dr. Virgil Apostol
secretar al Asociaţiei ARA, membru ICOMOS, OAR, RUR
specialist atestat MC, RUR

ANEXĂ:

”Semnalăm, cu titlu de exemplu, schimbarea diametrală de poziţie a cel puţin doi specialişti (ARA, Ştefan Bâlici şi Virgil Apostol) care, în mai multe documente prezentate şi avizate în anul 2002 de către Ministerul Culturii sub forma PUG-ului Roşia Montană, susţineau dezvoltarea Proiectului Minier. Atât domnul Ştefan Bâlici cât şi domnul Virgil Apostol, prin intermediul societăţii OPUS Atelier de Arhitectură S.R.L., în urma contractelor ori subcontractelor încheiate cu societatea Roşia Montană Gold Corporation, au prestat numeroase servicii în favoarea acesteia, în perioada de timp cuprinsă între anii: 2001-2006, în vederea realizării următoarelor documentaţii:

„Completarea documentaţiei pentru P.U.G. Roşia Montană - Studiu de restructurare a centrului istoric Roşia Montană" (Anexa 1)

„Completarea documentaţiei pentru P.U.G. Roşia Montană - Studiu arhivistic" (Anexa 2)

„Completarea documentaţiei pentru P.U.G. Roşia Montană, Studiu de peisaj" (Anexa 3)

Iată CONCLUZIA acestor documente, evident diferită de actuala poziţie a semnatarilor:

„starea actuală a patrimoniului:

Dispariţia industriei miniere tradiţionale în anii '50 şi dispariţia proprietăţii private în domeniul exploatării aurifere, precum şi iniţierea exploatării de suprafaţă din anii '70 au condus la modificări ale peisajului, la modificarea structurii şi ocupaţiilor populaţiei, la părăsirea şi degradarea unor construcţii industriale tradiţionale, la degradarea sau chiar demolarea unor construcţii sau ansambluri, printre care unele de reală valoare de patrimoniu. Implantarea fără discernământ a unor locuinţe colective (blocuri) a contribuit şi mai mult la alterarea unor zone valoroase ale ansamblului urban. Potrivit Studiului condiţiilor de mediu pentru lucrările de explorare geologică din zona Roşia Montană realizat de Agraro-Consult S.A. în colaborare cu Institutul de Cercetare pentru Epurarea Apelor Reziduale S.C. Prospecţiuni S.A., ICECHIM şi Apele Române, mediul ambiant este puternic afectat de activităţile miniere desfăşurate de-a lungul timpului cu implicaţii asupra apei râului Roşia, Arieş şi a solului. Lipsa legăturilor rutiere dintre localităţile comunei, transportul în comun asigurat sporadic, condiţiile economice precare contribuie la izolarea comunei Roşia Montană de contextul economico-social naţional.

Cum valoarea sitului rezidă în organicitatea rezultată din modul unic de intercondiţionare a reliefului cu funcţiunile specifice şi cu adaptarea perfectă a rezolvărilor urbanistic-arhitecturale, caracteristici sedimentate de-a lungul unei mari perioade de timp, păstrarea situaţiei din anii '50 ar fi putut conduce astăzi la înscrierea cu succes a localităţii Roşia Montană în integralitatea ei [s.n.] ca un sit clasat în categoria «peisajelor culturale».
Aşa cum arată însă situaţia actuală, o asemenea încadrare nu mai este posibilă. Mai mult, aşa cum rezultă din inventarierile valorilor de patrimoniu naţional şi local, din cercetarea sociologică şi din cercetarea de teren, degradarea localităţii este un proces progresiv şi,

Aşa cum arată însă situaţia actuală, o asemenea încadrare nu mai este posibilă. Mai mult, aşa cum rezultă din inventarierile valorilor de patrimoniu naţional şi local, din cercetarea sociologică şi din cercetarea de teren, degradarea localităţii este un proces progresiv şi, în cazul păstrării condiţiilor actuale, vom asista neputincioşi la dispariţia întregii localităţi, nu numai a elementelor de valoare [s.n.].[...]"
[extras din documentul Completarea documentaţiei pentru P.U.G. Roşia Montană; Studiu de restructurare a centrului istoric Roşia Montană. Executant: S.C. OPUS - ATELIER DE ARHITECTURĂ S.R.L., Bucureşti, 2002], [...p.38-39]”

[extras din documentul Completarea documentaţiei pentru P.U.G. Roşia Montană; Studiu de restructurare a centrului istoric Roşia Montană. Executant: S.C. OPUS - ATELIER DE ARHITECTURĂ S.R.L., Bucureşti, 2002], [...p.38-39]”

înapoi