Pridvoarele biserici mari a Mănăstirii Sucevița

Geanina Deciu, Cristian Deciu

Complexul monahal construit de mitropolitul Moldovei, Gheorghe Movilă și ajutat de fratele său Ieremia Movilă în calitate de voievod al Moldovei, prezintă în centrul fortificației, maiestuoasa biserică. Însă întemeierea mănăstirii este legată de biserica închinată Bobotezei situată actualmente extra-muros, amplasată în cimitir și care aparține parohiei.

Pornind de la cercetarea structurii bisericii, am căutat explicații pentru situația celor două pridvoare, atât de diferite unul față de celălalt. Diferențele dintre ele se referă la dimensiuni, poziția în raport cu intrarea, arhitectura și elementele de realizare estetică. Impresia falsă că pridvoarele au cote identice a fost furnizată de releveele întocmite greșit. În realitate aceste pridvoare nu prezintă nici un element comun. Analiza prin diverse mijloace de cercetare asupra structurii zidului mi-a dezvăluit o realitate nebănuită anterior și anume existența unor ferestre în faza de zidire a bisericii poziționate la vest în raport cu cele două intrări în exonartexul bisericii. Golurile ferestrelor au fost anulate pe rând în cele două faze diferite ale construirii pridvoarelor. Arcul de piatră al ferestrei de nord a fost identificat de arh. Ioana Grigorescu în timpul intervențiilor din anul 1961, intuind existența unei ferestre anterioare pridvorului, dar afirmația a rămas fără o demonstrație științifică care să certifice acest aspect. Prin utilizarea tehnicilor moderne de analiză non invazivă oferite printr-o colaborare interdisciplinară, lucrarea de față prezintă detaliat dovezile științifice în susținerea tezei existenței ferestrelor zidite în timpul adosării pridvoarelor.

Primul dintre acestea este pridvorul de sud, construit de Gheorghe Movilă după numirea sa în demnitatea de mitropolit al Moldovei. Celelalte construcții printre care stăreția și elementele de fortificație fiind construite într-o etapă anterioară, atunci când purta funcția de episcop de Rădăuți.

Cel de-al doilea pridvor, amplasat în dreptul intrării de nord, aparține etapei ulterioare înscăunării lui Ieremia Movilă, în tronul Moldovei. Ca urmare a unui eveniment atât de fericit pentru frații Movilă, Ieremia devine cel de-al doilea ctitor al mănăstirii prin implicarea sa în decorarea bisericii construite de fratele său Gheorghe, aspect demonstrat de tabloul votiv. Acum Ieremia își construiește o reședință în incinta mănăstirii, amplasată în zona de nord-est, a cărei arhitectură era prevăzută cu pridvor. În raport cu acesta se adosează bisericii cel de-al doilea pridvor în dreptul intrării de nord spre casa voievodală.

Analiza elementelor de zidărie, a mortarelor de acoperire și a diferențelor stilistice conservate de decorația murală, susține teza intervenției în mai multe etape, ce corespund perioadei de căutare a mijloacelor optime de înveșmântare cromatică a bisericii mari a mănăstirii Sucevița. Aspectul diferit al picturii murale cumulează încercările fraților Movilă de a se plasa pe linia tradiției artei religioase moldovenești, moștenită de la Ștefan cel Mare și Petru Rareș, construind în același timp legături spirituale cu arta din Țara Românească, dar, aliniindu-se la formele de expresie europene și cele distincte ale artei rusești, în contextul special al schimbării dintre secolele al XVI-lea și al XVII-lea.

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autori.

A.R.A. 14 - aprilie 2013