Aşezarea getică de pe Popina Borduşani şi legăturile ei cu lumea înconjurătoare

George Trohani

Popina Borduşani, aşezare getică situată între braţul Borcea şi Dunărea propriu zisă, la circa 10 km nord de Feteşti şi aproape vizavi de Capidava romană cu nume getic, este cunoscută în cercetarea arheologică românească încă din sec. XIX. Iar săpăturile noastre de după anul 1986 s-au materializat prin cele două volume monografice din anii 2005 şi 2006.

Din analiza pieselor de inventar s-a putut constata existenţa unor strânse şi continui legături cu zone mai apropiate sau mai depărtate.

Mai întâi s-a observat că ceramica locală, getică, lucrată la roată este în proporţie de circa o treime faţă de totalul ceramicii. Iar cea arsă reducător, în procentaj de aproape 84 %, este prelucrată dintr-un lut bogat în calcit, lut ce se află cu predilecţie în zona colinară a Dobrogei. Acest calcit dă o culoare albicioasă în spărtură fragmentelor ceramice.

În privinţa importurilor procentul este de aproape 6 %, mai precis 5,57 %, adică 237 vase întregi şi fragmentare.

Ca şi în alte aşezări getice din sudul Munteniei – Vlădiceasca, Popeşti, Crăsani, Chirnogi – sau din sud-estul Dobrogei – Satu Nou – locul de provenienţă este din lumea celtică dunăreană, greco-elenistică – insulele egeene, Asia Mică, ţărmul vest-pontic – sarmată (nord-est pontică) şi romano-balcanică. Iar cronologic se manifestă de la mijlocul sec. II a.Chr. până în plin secol I p.Chr.

Concluzia ce se degajă este că lumea geto-dacică era într-o strânsă şi perpetuă legătură – uneori paşnică, alteori războinică – cu toate zonele şi populaţiile învecinate, neputându-se vorbi de o izolare şi de lipsă de comunicare. Oamenii, ideile şi produsele circulau pe spaţii largi.

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autor.

A.R.A. 14 - aprilie 2013