Patrimoniofobia: falsa dilema a conflictului dintre dezvoltare şi conservarea patrimoniului

Sergiu Nistor

De ceva timp sunt voci care spun ca în Lista Monumentelor Istorice din Romania - şi cu precădere în Bucureşti - ar fi prea multe monumente istorice. Că rezonabil ar fi ca să se mai reducă din ele, pentru a putea dezvolta liber teritoriul, încorsetat de rigorile protejării clădirilor clasate. Scoaterea acestora din Lista Monumentelor Istorice ar avea acelaşi efect benefic ca cel clamat cu cinism nu demult pentru “scoaterea din sistem” a pensionarilor. După 23 de ani de tranziţie spre economia de piaţă, timp în care rezultatele în nivelul de trai şi calitatea vieţii noastre sunt relativ modeste, s-a descoperit în sfârşit ce ne împiedica a ajunge din urmă ţările care, plecând în acelaşi timp cu noi din “lagărul socialist” au ajuns sensibil mai departe. Cauza ar fi existenţa supranumerică a patrimoniului construit, cu precădere cel urban, sau cel care stă nefericit pe traseul marilor şi întârziatelor (din această privinţă, probabil) şantiere de infrastructură.

Comunicarea Patrimoniofobia: falsa dilema a conflictului dintre dezvoltare şi conservarea patrimoniului arată că România se poziţionează abia în ultima treime (poziţia 15 din 19 ţări analizate) într-un clasament al densităţii patrimoniale, fie ea calculată în raport de suprafaţă, fie în raport de numărul de locuitori. Clădirile monumente istorice nu sunt atât de dese pe suprafaţa ţării, fiind doar 8,35 la 100 kmp, revenind puţin peste 1 MI la 1000 de locuitori. Dacă monumentele ar fi egal distribuite pe teritoriul naţional, la fiecare 3,5 km parcurşi fie pe direcţia N-S fie pe direcţia E-V am întâlni o clădire MI. Bucureştiul, la populaţia sa de cca. 2 Mil. locuitori, cu cele 2.234 coduri - imobile cu clădiri monument istoric reprezintă doar puţin peste media pe ţară (110%). Faţă de situaţia României, densitatea patrimonială este în Olanda, Germania şi Anglia de 15, 25 şi respectiv 35 de ori mai mare (în raport cu suprafaţa) şi de la de 7 ori (Anglia) până la 9 ori (Germania) şi chiar 11 ori (Slovenia) raportând la populaţie. Numărul mare de monumente – structuri arhitecturale – din ţări precum Cehia, Slovenia, Bulgaria, Slovacia, Ungaria, precum şi densitatea patrimonială crescută, combinată cu o dinamică patrimonială pozitivă în ţări cu PIB-capita ridicat - chiar şi în perioada actuală de criză - arată că nu patrimoniul construit ţine PIB-ul României pe penultima poziţie în Europa. Cauza, dar şi soluţiile crizei trebuiesc căutate în altă parte, mai degrabă în investiţiile anarhice ori cu adresă politică, în tunurile imobiliare care au generat primele faze ale crizei economice, în dezvoltarea speculativă, nesustenabilă a teritoriului şi localităţilor.

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autor.

A.R.A. 14 - aprilie 2013