In memoriam Suzana Móré Heitel
Cuvânt despre Suzana Heitel Lista de lucrări Documente
A trecut un an de la moartea Suzanei Heitel şi amintirea ei bucură şi acum pe cei care au cunoscut-o îndeaproape. Omul şi cercetătorul formau în ea un compus neobişnuit: un entuziasm ce părea inepuizabil, o bucurie a întâlnirii persoanei sau obiectului de artă medievală - chiar dacă o ruină sau un fragment - se asociau unei foarte tehnice abordări a monumentului, cu concentrare pe argumentul istoric şi pe referinţele care conduceau la cronologia şi contextul operei.
Suzana respira profesia, dedicată fiind total studierii arhitecturii şi sculpturii medievale, pre-romanice, romanice şi gotice, din Transilvania şi Banat. De la început, la Muzeul din Agnita, apoi la Muzeul de Artă din Bucureşti, deşi cercetarea nu se afla printre priorităţile funcţiei de muzeograf, a ştiut să transforme o activitate, uneori de rutină, cum este repertorierea patrimoniului, într-o acţiune creativă, dinamică şi deosebit de utilă pentru istoria artei: astfel, inventarierea patrimoniului artistic medieval din judeţul Sibiu (între 1972-1975) a prilejuit descoperirea unor fragmente de sculptură, a căror cercetare a dus la noi ipoteze de datare şi încadrare stilistică pentru bisericile din care proveneau; la Muzeul de Artă din Bucureşti, unde avea răspunderea patrimoniului de sculptură în piatră şi a celui de ceramică, a elaborat, până în 1985, Repertoriul sculpturii medievale româneşti în piatră, secolele XIII-XIX. Colecţia Muzeului Naţional de Artă (rămas în manuscris), re-evaluând datări şi atribuiri, intersectând specializarea în arta Transilvaniei cu pasiunea pentru „operele de vârf ale artei medievale româneşti", indiferent că era cazul Moldovei ori al Ţării Româneşti.
Aceste două lucrări importante, rămase nepublicate, au pregătit terenul pentru tema fundamentală de studiu, care va deveni emblematică pentru cariera ei de cercetător la IIA: Începuturile artei medievale în Transilvania (sec. X-XII/XIII), subiect cu care Suzana Heitel a făcut pionierat în istoriografia de artă din România. Era omul potrivit pentru această întreprindere, căci îşi formase - în anii de lucru la muzeu - o adevărată bază de date în domeniu; pe de altă parte, pregătirea universitară temeinică la Cluj, sub îndrumarea profesorului Virgil Vătăşianu, cunoaşterea limbilor maghiară şi germană şi o înclinaţie/abilitate nativă spre investigarea surselor - se putea spune că avea în sânge pasiunea pentru origini - i-au permis accesul la arhivele de documente din ţară şi străinătate.
Zona delimitată a cercetării a fost bazinul inferior al Mureşului, o matrice din perspectivă personală, căci se născuse la Pâncota. Cercetările demarate în 1990, ca membru al Institutului de Istoria Artei, i-au acaparat întreaga existenţă, şi, cu toate că s-au cristalizat într-o primă formă în 1998, în lucrarea de doctorat Începuturile artei medievale în bazinul inferior al Mureşului, au continuat până la sfârşitul vieţii. Noutatea şi importanţa pentru istoria artei medievale din România a contribuţiei sale am regăsit-o exprimată de ea însăşi, într-un raport ştiinţific din 2006:
Bazinul inferior al Mureşului nu a constituit până acum obiectul unor cercetări sistematice de istoria artei, cu toate că a fost considerat ca o posibilă zonă de interferenţă culturală între Bizanţ şi Occident în secolele X-XII, zonă căreia mănăstirile atestate documentar în număr relativ mare (20) şi intercalarea acelora considerate (în temeiul unor date documentare indirecte) ca fiind de rit răsăritean cu cele ce ţineau de ordine monahale occidentale îi conferă un statut aparte. Lipsa cercetărilor moderne în domeniu se datorează în mare măsură distrugerii patrimoniului arhitectural de aici în timpul năvălirilor şi al răscoalelor din 1241, 1280, 1514, care au afectat în special această parte a ţării, şi, mai ales, în timpul ocupaţiei turceşti din secolele XVI-XVII. Distrugerea arhitecturii medievale, odată cu dispariţia totală a multor aşezări, a fost de o asemenea amploare încât cercetările de arhivă, desfăşurate începând cu secolul al XIX-lea, au trebuit să se concentreze mai întâi asupra localizării mănăstirilor şi bisericilor (dintre care unele, cândva chiar renumite), mai multe situaţii controversate privind locul monumentelor în cauză ajungând să fie soluţionate abia în a doua jumătate a secolului XX. În condiţiile în care nu a supravieţuit nici una din mănăstirile sau bisericile din secolele X-XII, cercetările noastre au început cu speranţa regăsirii pe teren a acelor câteva ruine, fundaţii şi fragmente de sculptură arhitecturală pe care mai vechile lucrări monografice ale ţinutului şi articole disparate le semnalează drept vestigii ale monumentelor respective. Activitatea noastră desfăşurată în 23 de aşezări şi puncte unde au existat biserici medievale atestate documentar a condus însă la depistarea pe teren şi în colecţii muzeale a 364 de fragmente inedite de sculptură în piatră din secolele XI-XIII, reprezentând în majoritatea cazurilor fragmente profilate ale unor elemente arhitecturale (baze şi fusuri de coloană, capiteluri, ancadramente de uşi şi ferestre, elemente de boltire etc.). Dintre acestea, cele de pe teren (cca. 80 % din totalul pieselor) au fost găsite răspândite pe străzi, în anexele gospodăreşti ale caselor sau în hotarul unor aşezări, în urma unor căutări sistematice. Realizând stadiul incipient în care se afla documentarea referitoare la aceste monumente, am considerat că în mod prioritar se impune căutarea, repertorierea, desenarea şi fotografierea vestigiilor existente încă pe teren în vederea constituirii unei baze de date. Apreciind că abia documentaţia astfel alcătuită, completată cu datele cuprinse în documentele scrise, precum şi cu desenele, schiţele de plan şi descrierile inedite, găsite de noi în arhive, va putea servi drept bază pentru studiul propriu-zis al monumentelor respective, activitatea noastră a urmărit cu precădere realizarea acestui scop.
Cercetările noastre obligatoriu interdisciplinare (apelând, în situaţia dată, la informaţia istorică, de istoria artei, topografică şi, nu în ultimul rând, la cea arheologică) au condus, printre altele, la identificarea, lângă Pecica, jud. Arad, a vestigiilor mănăstirii familiale întemeiate probabil, de ducele Ahtum, stăpânul vastului teritoriu cuprins între Dunăre, Tisa şi Crişuri în jurul anului 1000, cel care a ctitorit o mănăstire de rit răsăritean la Morisena (Cenadul de azi, din jud. Timiş, aflat la cca. 25 km, spre vest, de punctul unde se afla mănăstirea sa familială). În condiţiile sărăciei generale la noi a datelor istorice pentru începutul evului mediu, informaţia despre această mănăstire se reducea până la identificarea ei pe teren la denumirea sa („Ahtunmonustura", adică Mănăstirea lui Ahtum), denumire care a polarizat interesul istoricilor deoarece indică drept ctitor personajul istoric sau pe un descendent al său purtând acelaşi nume.
Referitor la mănăstirile catolice existente în perioada dată în bazinul inferior al Mureşului, o contribuţie specială am reuşit să aducem la cunoaşterea abaţiei cisterciene de la Igriş, din judeţul Timiş, [locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea (†1235) şi al celei de a doua sa soţii, Iolanta de Courtenay], prin stabilirea amplasamentului exact al monumentului, recuperarea zecilor de fragmente de sculptură arhitecturală provenite din acest ansamblu (în măsură să indice elemente de plan, de compartimentare interioară, de decor, etc.) şi prin indicarea legăturilor sale stilistice cu mănăstirea cisterciană din Pontigny (Franţa), de care ţinea în calitate de filială.
Rezultatul cel mai important al cercetărilor noastre îl constituie existenţa unor legături stilistice cu arta bizantină la nivelul secolelor X-XII, documentată de noi la Pâncota, jud. Arad, Bistra (Frumuşenii de azi), în jud. Arad [confirmată ulterior de săpăturile arheologice ale lui A.Rusu, n.n.] şi la Morisena (Cenadul de azi) în jud. Timiş, precum şi posibilitatea identificării în viitor a unor noi puncte ale acestei influenţe, până acum doar presupuse de specialişti.
La Pâncota, ipoteza întemeierii abaţiei drept o mănăstire de rit răsăritean în secolul al XI-lea şi a preluării ei de către benedictini în secolul al XII-lea, s-a impus pe baza bogatului material documentar găsit de noi în arhive (compus din descrieri şi desene) care documentează legăturile directe cu arta bizantină a vestigiilor ei descoperite în secolul al XIX-lea şi între timp dispărute. La Morisena/Cenad cercetările noastre au adus o contribuţie decisivă la cunoaşterea mănăstirii de rit răsăritean Sfântul Ioan Botezătorul. Ctitorită de ducele Ahtum în jurul anului 1000, această mănăstire de o importanţă aparte pentru istoria medievală, era cunoscută până acum la nivelul atestării documentare. Identificarea amplasamentului şi mai ales a planului ei - bizantin - a devenit posibilă cu ajutorul unei hărţi descoperite de noi în arhiva Episcopiei Catolice de la Timişoara, care reprezintă clădirile medievale existente încă la Cenad la începutul secolului al XVIII-lea.
Pe lângă monumentele menţionate în acest raport, în preocupările Suzanei Heitel privind începuturile arhitecturii în bazinul inferior al Mureşului au intrat şi Mănăstirea lui Dionisie/ Dienesmonostora şi Monasterium Kenez.
În opera neterminată a vieţii ei, dedicată începuturilor artei medievale din Transilvania şi Banat, Suzana şi-a investit întreaga energie creatoare, nu numai pentru aflarea adevărului istoric, ci şi pentru salvarea patrimoniului cultural recuperat. A insuflat oamenilor locului interesul pentru trecut şi pentru propria demnitate.
O mărturie diferită a seriozităţii cu care aborda cercetarea este felul în care a transformat o obligaţie de serviciu - studiul istoric pentru proiectul CERES Ansamblul rupestru de la Basarabi - într-o căutare pasionată. Cităm iarăşi dintr-un raport al ei:
În condiţiile în care prăbuşirea unor porţiuni din pereţii interiori ai bisericilor (produsă în vara anului 2005) pare să prevestească năruirea întregului ansamblu, am considerat că se impune realizarea urgentă a unei documentaţii exacte şi cât se poate de complete, care să cuprindă alături de ... planul de situaţie al monumentelor aflate în masivul de cretă la diferite nivele..., planul de ansamblu pentru fiecare nivel funcţional constituit de monumentele aflate în masivul de cretă, planul fiecărui micro-ansamblu (biserică, încăpere, galerie, mormânt)..., catalogarea semnelor, a decorului aflat pe pereţi,... catalogarea blocurilor şi fragmentelor de rocă cu elemente de decor incizat şi inscripţii desprinse din pereţii monumentelor...
A fost, Suzana, o fiinţă de jertfă, dar nu spre întristare sau amărăciune, căci jertfa ei se transforma, paradoxal, în bucurie pentru ceilalţi.
M. I. Sabados, C. Costea
Teza de doctorat:- Începuturile artei medievale în bazinul inferior al Mureşului, susţinută în 1999. (unele capitole din teză, revăzute, au apărut ulterior sub formă de studii şi articole)
Cărţi şi capitole în cărţi:
- Egyzázi építeészet a Maros-völgy alsó szakaszán a 11-13. században I. [Arhitectură ecleziastică în bazinul inferior al Mureşului în secolele XI-XIII, partea I]. In vol: A középkori Dél-Alföld és Szer, Redactat de Tibor Kollár, Szeged, 2000, pag. 593-632 (Volum de studii de artă medievală realizat de autori din Ungaria, România, Serbia şi Croaţia, editat cu sprijin PHARE).
- Abaţia de la Pâncota. Studiu monografic sub tipar la Complexul Muzeal Arad (102 pagini, 37 figuri, 5 planşe A3).
Articole şi studii:
- Comori de artă românească, Bucureşti, 1980. Catalog de expoziţie (coautor), pag.XXIII-XXXII, XLIII-XLIX
- Două sculpturi gotice din lapidarul Institutului de Arheologie din Bucureşti. In : SCIA.Seria Arta Plastică, tom 39, 1992 (pag 105-109).
- Recenzia amplă a volumului Váradi kőtöredékek apărut în 1989 la Budapesta. In ; SCIA: Seria Arta Plastică, tom 39, 1992. ( pag. 145-152).
- Die Kirche in Densuş. In : Denkmäler in Rumänien Vorschläge des Rumänischen Nationalkomitees von ICOMOS zur Ergänzung der Liste des Weltkulturerbes, München, 1995 (pag. 34-37)
- The Dictionary of Art, Macmillan Publishers Limited, 1996, Vol. 1, pag. 530-531; Vol 4, pag. 679-680; Vol. 28, pag. 648-649, 696; Vol. 30, pag. 914-915; Vol. 32, pag. 586 (fişe de localitate şi de meşter)
- Despre fosta biserică de la Vinieşt (judeţul Arad). In vol : Sub zodia Vătăşianu. Studii de istoria artei, Cluj-Napoca, 2002 (pag. 29-33).
- Monasterium Kenez. In vol : In memoriam Radu Popa, Cluj-Napoca, 2003 (pag. 287-292)
- Despre fosta mănăstire de la Dienesmonostora (judeţul Arad). In vol : Artă, istorie, cultură. Studii în onoarea lui Marius Porumb, Cluj-Napoca, 2003 (pag. 39-52).
- Despre biserica lui Ahtum de la Morisena (Cenad). In: Studii şi Materiale de Istorie Medie, vol. XXIII, 2005 (pag. 9 - 23)
Studii publicate în volumele unor
manifestări ştiinţifice internaţionale:
- Monostorok a Maros mentén. Adatok. [Date privind unele mănăstiri situate de-a lungul Mureşului], In vol: Paradisum plantavit. Bancés monostorok a középkori Magyarországon. Benedictine Monasteries in Medieval Hungary, Pannonhalma, 2001, pag. 267-274 (Catalog cu ample studii, realizat cu participare internaţională, editat cu prilejul expoziţiei organizate în 2001 la abaţia din Pannonhalma, principala mănăstire benedictină din Ungaria)
- Die Beziehungen zwischen den rumänischen Fürstentümern und Ungarn in der zweiten Hälfte des 14. Jahrhunderts. În catalogul expoziţiei internaţionale Sigismundus rex et imperator. Art and Culture under the last ruler of the Luxemburg Dynasty.1387-1437 (Szépművészeti Múzeum, Budapest/ Musée national d'Histoire et d'Art, Luxembourg, martie - octombrie 2006), Ed. Philipp von Yabern, 2006, Budapest-Luxemburg, 87-92, 452. Catalog tipărit în limba maghiară, franceză şi germană.
Proiecte de cercetare pe
bază de contract/grant
- Arhitectura în ţările române în secolele X-XIX . Grant MEC (Nr.32284), 1997-1998 (membru în echipa de cercetare)
- Arhitectura ecleziastică în comitatele Arad, Zarand şi Cenad în secolele XI-XIII (Partea I-a şi a II-a); Arhitectura şi plastica bisericilor timpurii de la Cenad. Stagii de cercetare de câte o lună la Institutul de Istoria Artei din Budapesta cu granturi obţinute succesiv, prin competiţie internaţională, de la Fundaţia Domus Hungarica Scientiarum et Artium a Academiei de Ştiinţe şi a Ministerului Învăţământului din Ungaria. 2001, 2002, 2003
-Studiu asupra simbolurilor fundamentale de comunicare vizuală . Proiect CERES, 2002-2005 ) membru în colectivul de cercetare.
- Ansamblul rupestru de la Basarabi- Aplicarea unor măsuri de urgenţă în vederea protejării şi punerii în valoare a monumentului. Proiect CERES, 2004-2006 (director de proiect partener nr. 4)
Alte lucrări şi contribuţii ştiinţifice
(comunicări la sesiuni ştiinţifice/simpozioane naţionale
şi internaţionale care nu au fost publicate)
• Două sculpturi gotice de lemn necunoscute din Transilvania.( 1974)
• O sculptură gotică necunoscută la biserica din Dealul Frumos (jud.Sibiu) (1976)
• Cinci sculpturi medievale la Muzeul Storck (1976)
• Contribuţii privind existenţa unor vechi mănăstiri de rit răsăritean de pe cursul
inferior al văii Mureşului (1977)
• Sculptură gotică în colecţia Nass. (1979)
• Fragmente de pictură murală din colecţiile Muzeului judeţean Deva.(1988)
• Răstignire medievală în biserica mănăstirii franciscane din Făgăraş (1993)
• O posibilă reprezentare a fostei abaţii de la Pâncota (jud.Arad) din epoca medievală (1995)
• Raport preliminar asupra cercetărilor de la Pecica (Mănăstirea lui Ahtum)(1995)
• Despre fosta mănăstire cisterciană de la Igriş (jud. Timiş), secolele XII-XIII
(1995)
• Noi date despre mănăstirile şi bisericile de la Cenad (jud. Timiş) din secolele
XI-XII (1995)
• -Din nou despre mănăstirea cisterciană de la Igriş (1997)
• Monumente de artă din secolele X-XII din Banat. (Comunicare susţinută la sesiunea aniversară „1100 de ani de la primele structuri statale româneşti din Transilvania", organizată la Academia Română.).1997.
• Biserici medievale necunoscute din valea Crişului Alb.(1997)
• Despre mănăstiri ctitorite în bazinul inferior al Mureşului în secolele X(?)-XIII..(Comunicare susţinută la sesiunea anuală a Institutului de Istorie „Nicolae Iorga").1999
• Cercetarea vestigiilor medievale între arheologie şi istoria artei.(2000)
• Restaurarea bisericii din Densuş (jud. Hunedoara) în secolul al XIX-lea(2001)
• Bisericile timpurii de la Alba Iulia în lumina cercetărilor arheologice efectuate
între 1968-1973 (Comunicare susţinută la simpozionul internaţional organizat la
Budapesta de Oficiul Naţional de Ocrotire a Patrimoniului şi de Institutul „Teleki
Pál") 2002.
• Legături culturale şi artistice ale regatului maghiar cu principatele române
subLudovic de Anjou şi Sigismund de Luxemburg. (comunicare de secţie).2005.
• Date noi privind bisericile de cretă de la Basarabi-Murfatlar.(2005).
Despre datarea bisericii capitlului de la Arad (2006)
Pregătit pentru publicare :
- Egyházi építészet a Maros-völgy alsó szakaszán a 11 - 13. században. II. Ajtonymonostora, az aradi káptalan és Dienesmonostora temploma. (Arhitectura ecleziastică în bazinul inferior al Mureşului în secolele XI-XIII. Partea a doua Biserica de la Ahtunmonustura, de la Dienesmonostor şi biserica capitlului de la Arad). In: A középkori Dél-Alföld, Szeged, vol. 2., 88 pag. (Editare prevăzută pentru 2006).
- Bisericile medievale de la Cenad. Volum prevăzut pentru anul 2006 în planul editorial al Muzeului Banatului dinTimişoara (în curs de redactare, cca 150 pag. 34 figuri, 3 planşe A3) [între timp A APARUT]
-Biserica Sfântul Nicolae din Densuş (jud. Hunedoara) [Material documentar, 228 pagini prevăzut să apară la sfârşitul anului 2006 sau începutul anului 2007 într-un volum colectiv privind studiul şi restaurarea bisericii]
16.01.2007 Susana Heitel
