București: Școala din Pitar Moș

Cu toate că într-o aripă a Institutului Sfânta Maria mai funcţionează încă un lazaret de soldaţi germani bolnavi, regele şi-a făcut totuşi astăzi apariţia la liturghia pontificală de la măreaţa catedrală în aer liber, sub platanii înalţi şi umbroşi ai curţii mănăstireşti şi la evlaviosul pelerinaj euharistic. Notează Episcopul Raymund Netzhammer într-o duminicăde iunie din 1919 [1]. Cu șase ani înainte, tot în iunie, sub aceiași copaci se serbează jubileumul de 25 de ani al directorului Josef D'Ester: Serbarea s-a ținut sub platanii înalți din curtea școlii [2]. Copacii care l-au impresionat la fiecare vizită pe episcop umbresc în continuare una din curțile interioare a fostului Institut al Domnișoarelor Engleze. Acum ansamblul arhitectural găzduiește unul din sediile Universității din București, Biblioteca Ministerului Sănătății și câteva reședințe private.

 

Mai jos ne vom referi doar la clădirea în care își desfășoară activitatea Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București: strada Pitar Moș, numerele 7-13 (Harta aici).

 

  Despre Institutul Călugărițelor Engleze, organizarea școlii lor și variile sedii pe care le-a ocupat de-a lungul timpului, relatează Episcopul Raymund Netzhammer în lucrarea "Reședința episcopală din București. O contribuție la istoria arhidiocezei" [3]. Episcopul Parsi primește în toamna anului 1852 Călugărițele Engleze de la mănăstirea bavareză Nymphenbrg. Școala este extinsă și mai târziu, în 1858, strămutată. Noul sediu se ridică pe terenul din strada Pitar Moș (Pitarmoș) cumpărat de călugărițe de la contele Carol Rosetti (Karl Rosetti). Piatra fundamentală pentru insitutul nou este pusă la 25 martie 1858. Această solemnitate care fusese transformată într-o mare zi de sărbătoare se ține sub păstorirea episcopului Parsi. Capela - acum sediul Arhivelor Ministerului Sănătății - este inaugurată la 25 august 1859. Tot în 1859, la 10 octombrie încep cursurile în noua clădire. Între 1928 și 1930 arhitectul Enzo Canella extinde complexul [4].

După cel de-al Doilea Război Mondial, Școala din Pitar Moș capătă altă destinație. În 3 august 1948, Institutul Sfânta Maria este desființat prin Decretul 810/1948, iar clădirea este trecută în posesia statului Conform Deciziei 202/1948 a Consiliului Ministerial pentru Redresare Economică și Stabilizare Monetară. În clădire funcționează noi instituții: Școala Tehnică Sanitară și Intitutul Pedagogic Româno-Sovietic [5]. 

Repetatele schimbări ale regimului de funcționare al clădirii au adus după sine modificări ale arhitecturii. Compartimentarea spațiilor interioare a fost schimbată radical, așa cum s-a întamplat cu accesele dinspre strada Pitar Moș, unde vestibulurile au fost transformate în săli de curs sau biblioteci (spre exemplu, actuala Bibliotecă Austria). În plus, sunt montate neadecvat corpurile de iluminat (Foto10), casetele electrice, aparatele de aer condiționat, antenele sau cablurile; cea mai mare parte din tocărie a fost înlocuită.

 

Cu toate că astăzi imobilul este inclus în Zona Protejată Nr.34 [6], starea sa de conservare este precară. Factorul de degradare dominant este infiltrarea apei în ziduri din cauza sistemului defectuos de colectare a apelor pluviale. Ștreșinile de la etajele unu și doi (Foto 1) sunt colmatate (Foto 7) sau deja sparte (Foto 5, Foto 6). Etajul al doilea a fost cel mai afectat. Pe pereții sălilor de curs au existat zone mari cu eflorescențe saline și atac biologic, iar degradarea a avansat într-atât încât apa a început să picure din tavan. Câteva spații grav afectate de infiltrații au fost recent renovate: ele au fost retencuite și rezugrăvite. Îmbunătățirea pe care o aduce tipul acesta de intervenție este - din păcate - doar temporară, deoarece deteriorările din interiorul clădirii, la a căror evoluție au asistat neputincioși studenți și profesori, sunt doar efectul; cauza degradarii se află la exterior, unde zidurile nu au suportat nici o remaniere. Prin cărămida dezgolită (Foto 4) apa pătrunde în continuare în zidărie, iar umiditatea din pereți crește. Este adevărat că pe exerior, în unele colțuri, s-au făcut reparații (Foto 3), dar acestea se reduc la simple cosmetizări. Mai mult, cimentul utilizat pentru reparațiile de la exterior introduce în structura peretelui o cantitate mare de săruri. Ele sunt acelea care, după repetate cicluri de solubilizare-recristalizare, "înfloresc" pe pereții interiori. Intervenția de recondiționare, care a avut loc abia în acest an, a fost una necesară. Din păcate, se poate spune de pe acum că mult așteptata renovare a sălilor de curs a fost ratată.

  Zilnic trec pragul fostei Școli de Fete din Pitar Moş sute de studenţi (și profesori), cu mai mult sau mai puţin entuziasm. Cu toţii ştiu că aici funcționează Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, dar uită să vadă calitățile clădirii. 

 

Pitar Moș numerele 7-13, fără sa fie un monument abandonat, este tratat superficial; prin neglijenţă el este destinat degradării.

 

Note: 

[1] Netzhammer, Raymund: Episcop în România: într-o epocă a conflictelor naționale și religioase. Editura Academiei Române, 2005, p. 887

[2] Idem, p. 455

[3] Netzhammer, Raymund: Reşedinţa episcopală din Bucureşti. O contribuţie la istoria arhidiocezei. Socec, 1923, pp 60-61

[4] http://pmb.ro/servicii/urbanism/proiecte/files/126/ps/A.Studiu%20istoric%20de%20fundamentare%20ZP%2034.pdf, consultat în data de 16.02.2015

[5] Stoica, L; Ionescu-Ghinea, N: Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti. Universalia, 2005, p. 92

[6] Conform HCGMB nr. 279/2000

Biblliografie:

Netzhammer, Raymund: Episcop în România: într-o epocă a conflictelor naționale și religioase. Editura Academiei Române, 2005

Netzhammer, Raymund: Reşedinţa episcopală din Bucureşti. O contribuţie la istoria arhidiocezei. Socec, 1923

Stoica, L; Ionescu-Ghinea, N: Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti. Universalia, 2005