Stimaţi membri ai Consiliului Local Roşia Montană,

Ca urmare a invitaţiei de a transmite observaţii şi propuneri privind intenţia de elaborare a Planului Urbanistic General al Comunei Roşia Montană şi a Regulamentului local aferent, vă comunicăm punctul de vedere al Asociaţiei ARA referitor la acest subiect.

            Considerente referitoare la activitatea de urbanism

Prin lege (L. 350 / 2001, cu modificările ulterioare) „teritoriul României constituie spaţiul necesar procesului de dezvoltare durabilă şi este parte a avuţiei naţionale de care beneficiază toţi cetăţenii ţării” (art. 1).

Activitatea de urbanism are ca scop buna gospodărire, în interesul public general, a teritoriului ţării. Această activitate trebuie, conform legii, să „contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale, precum şi la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional, naţional şi european” (art. 2.3).

Activitatea de urbanism, aşa cum este definită prin lege, se desfăşoară pe baza unor principii fundamentale, între care se află principiul dezvoltării durabile, conform căruia „deciziile generaţiei prezente trebuie să asigure dezvoltarea, fără a compromite dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare proprie” (art. 5).

Între obiectivele specifice ale activităţii de urbanism, stabilite în mod expres prin lege, se numără şi „protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural” (art. 13.d).

            Considerente referitoare la valorile de patrimoniu de la Roşia Montană

Valoarea patrimoniului de la Roşia Montană este consfinţită şi instituită juridic, în baza Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, prin clasarea componentei arheologice ca monument istoric, categoria „sit”, grupa valorică A – „de valoare naţională şi universală”. Acestui monument de tip teritorial i se adaugă monumente istorice arheologice şi arhitecturale, clasate individual (o zonă arheologică, şi 42 de case şi biserici) sau în ansamblu (centrul istoric). Cumulat, obiectivele clasate acoperă cea mai mare parte a localităţii Roşia Montană, considerată împreună cu satele învecinate.

Din statutul de monument istoric decurge interdicţia distrugerii componentelor respective (art. 10.4, art. 11.2) şi obligaţia protejării lor. Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice (art. 7.1).

În baza Legii nr. 5/2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a III-a – Zone protejate, patrimoniul cultural de la Roşia Montană este declarat de interes naţional şi de valoare naţională excepţională (art. 5.1 şi Anexa III), fiind încadrat în categoriile „ansambluri urbane” (centrul istoric), „arhitectură industrială” (galeriile romane ale exploatărilor miniere aurifere) şi „monumente de arhitectură populară” (case, secolele al XVIII-lea, al XIX-lea). Întreaga comună Roşia Montană este declarată „unitate administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional”. Elementelor de patrimoniu construit li se adaugă cele două formaţiuni geologice rare, încadrate în categoria „rezervaţii şi monumente ale naturii”: Piatra Despicată şi Piatra Corbului.

Legea stabileşte în cazul acestor valori utilitatea publică şi interesul naţional al lucrărilor de salvare, de protejare şi de punere în valoare (art. 3). De asemenea, stabileşte  scopul instituirii zonelor protejate implicate de existenţa valorilor menţionate, şi anume atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu (art. 12). Se stabileşte şi obligativitatea prevederilor de protejare pentru autorităţile administraţiei publice, care trebuie să le integreze în documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului (art. 7).

Convenţiile internaţionale privitoare la patrimoniul cultural şi natural – în special Convenţia privind protejarea patrimoniului arhitectural al Europei (Consiliul Europei, Granada, 1985, ratificată prin L. nr. 157/1997), Convenţia europeană pentru protejarea patrimoniului arheologic (Consiliul Europei, La Valetta, 1992, ratificată prin L. nr. 150/1997), Convenţia europeană a peisajului (Consiliul Europei, Florenţa, 2000, ratificată prin L. nr. 451/2002), Convenţia patrimoniului mondial (UNESCO, Paris, 1972, adoptată de România prin Decretul nr. 187/1990) – stabilesc responsabilitatea statului in faţa comunităţii internaţionale pentru identificarea, protejare şi promovarea, în manieră sistematică şi integrată, a patrimoniului cultural. Aceleaşi convenţii stabilesc fără echivoc înţelesul noţiunii de patrimoniu cultural, extins dincolo de obiectele singulare care pot face obiectul clasării ca monumente istorice, cuprinzând totalitatea manifestărilor semnificative pentru o cultură într-un teritoriu dat, idee cuprinsă cel mai bine în noţiunea de peisaj (sau peisaj cultural). În acest sens, patrimoniul construit de la Roşia Montană trebuie înţeles ca totalitate a manifestărilor constructive, subterane şi supraterane, vernaculare sau culte, arheologice, arhitecturale, industriale, tehnice.

            Considerente referitoare la patrimoniu înţeles ca resursă pentru dezvoltare

Declaraţia de la Paris referitoare la patrimoniu ca motor pentru dezvoltare (Paris Declaration on Heritage as a Driver of Development) care a încheiat recentul simpozion ştiinţific al ICOMOS, desfăşurat între 28 noiembrie şi 1 decembrie 2011, reafirmă, în consecinţa numeroaselor manifestări şi luări de poziţie anterioare ale organizaţiilor internaţionale din domeniul patrimoniului, rolul patrimoniului cultural ca resursă şi stimul pentru dezvoltarea durabilă.

Patrimoniul cultural valoros de la Roşia Montană face obiectul a numeroase declaraţii şi rezoluţii ale ICOMOS şi ale altor organizaţii internaţionale şi naţionale, cum ar fi Europa Nostra, Academia Română, ProPatrimonio. Cea mai recentă rezoluţie a fost adoptată de Adunarea Generală a ICOMOS în data de 1 decembrie 2011 şi reiterează avertismentul adresat autorităţilor române privitor la ameninţarea gravă care planează asupra patrimoniului cultural valoros de la Roşia Montană, alături de oferta acestei organizaţii de a se implica în salvarea acestui patrimoniu.

În aceeaşi direcţie se îndreaptă şi apelul ICOMOS România, alături de alte organizaţii, care susţine iniţiativa Asociaţiei ARA de înscriere a Roşiei Montane pe Lista Patrimoniului Mondial. Această iniţiativă este o premisă importantă pentru protejarea patrimoniului şi pentru dezvoltarea zonei, aşa cum arată experienţa internaţională şi numeroasele cazuri de situri care au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă ca urmare a înscrierii în Patrimoniul Mondial. În acelaşi sens s-a pronunţat, de altfel, şi Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, care a votat în data de 26 ianuarie 2011 pentru înscrierea Roşiei Montane în Patrimoniul Mondial.

Toate acestea sunt premise extrem de importante şi favorabile pentru îndreptarea direcţiei de dezvoltare a comunei şi a zonei în direcţie valorificării resurselor excepţionale de patrimoniu cultural şi natural.

            În consecinţă,

Solicităm orientarea Planului urbanistic zonal al Comunei Roşia Montană către protejarea şi valorificarea patrimoniului natural şi cultural, veritabilă resursă de dezvoltare pe termen nelimitat, ne-epuizabilă în condiţiile unei protejări şi gestionări atente, dar şi ne-regenerabilă odată ce este distrusă.

Solicităm excluderea din viitoarea documentaţie de urbanism a zonelor aşa-numite „de dezvoltare industrială”, care presupun distrugerea valorilor de patrimoniu – în particular, dar nu exclusiv a Masivelor Orlea şi Cârnic – şi compromiterea şanselor locuitorilor  rămaşi încă în Roşia Montană şi satele vecine de a trăi liberi şi a se dezvolta, material şi spiritual, pe pământurile moştenite de la înaintaşi. Fără locuitori nu se poate vorbi nici de protejarea patrimoniului şi nici de dezvoltare durabilă.

            Considerente procedurale

Date fiind cele expuse anterior şi considerând natura complexă a activităţii de urbanism, termenul pe care îl estimaţi pentru desfăşurarea primelor consultări publice, mai 2012, este nerealist. O documentaţie de urbanism pentru teritoriul comunei – un teritoriu atât de complex şi de bogat în valori de patrimoniu dar şi atât de grav afectat de lipsa de viziune care a caracterizat cel puţin ultimii zece ani – elaborată în patru luni nu poate fi o documentaţie de calitate. Ca atare, vă solicităm să nu impuneţi o astfel de constrângere privitoare la timpul necesar elaborării documentaţiei.

De asemenea, vă solicităm să vă asiguraţi că documentaţia este realizată cu consultarea reală şi temeinică a populaţiei, prin organizarea de dezbateri şi consultări şi mai ales prin includerea în documentaţie a tuturor observaţiilor şi cerinţelor justificate.

Cu stimă,

dr. Monica Mărgineanu Cârstoiu, Preşedinte ARA

arhitect, expert în cercetare arheologică

cercetător ştiinţific I (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”)

dr. Ştefan Bâlici, Vicepreşedinte ARA

arhitect-urbanist, specialist în domeniul protejării patrimoniului

lector (Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”)

drd. Virgil Apostol, Secretar ARA

arhitect-urbanist, specialist în domeniul protejării patrimoniului

arhitect IA (Muzeul Naţional de Istorie a României)