Ministerul, ministrul şi patrimoniul cultural
Un remember tragic
În timp ce Hala Matache devine de la o zi la alta un corp inert descărnat, fostul ministru al culturii şi patrimoniului naţional este reinvestit. Numai un „calcul politic” foarte elaborat a putut fundamenta această re-descălecare, pentru că pe teritoriul protejării patrimoniului cultural, ministrul anterior (şi actual) nu a călcat prea des.
Acest minister ne-a obişnuit cu tăcerea, cu lipsa de acţiune şi cu schimbările de direcţie – opuse ideii de protejare a patrimoniului naţional. Atunci când ministrul (şi ministerul) „a reacţionat”, a făcut-o pentru a ne transmite că protejarea patrimoniului nu e răspunderea domniei sale.
Pe baza unor „acţiuni” ale ministerului, s-ar putea spune că Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional „funcţionează” astfel:
– Când o comisie aflată în subordinea MCPN descarcă de sarcină arheologică un sit de la Roşia Montană(1), ministrul spune că răspunderea e numai a direcţiei judeţene Alba(2). Prin urmare, distrugerea unor monumente debutează oricum, fără ca ministrul şi ministerul să poată face ceva.
– Institutul Naţional al Patrimoniului – aflat în subordinea MCPN – încheie protocoale (semnate) prin care, la preţul 140 milioane de euro(3), patrimoniul de la Roşia Montană poate fi distrus – nu în proporţie de 20% cum tot vrea să se înţeleagă domnul ministru (ca şi cum distrugerea patrimoniului, mică sau mare, nu e tot o crimă) ci în proporţie de mai mult de 80%. Ministerul anunţă „victoria”(4) – negocierea unui preţ bun pentru patrimoniul care va dispărea, se înţelege – după care declară, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, că până în prezent (sfârşitul anului 2011) nu a fost încheiat nici un protocol în acest sens de către MCPN(5). Astfel, se poate spune că administrarea culturii naţionale (vinderea ei în acest caz) poate fi făcută şi fără ştirea – sau voinţa de a şti – a ministrului sau Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
– Se demolează abuziv monumente istorice în zona Buzeşti, iar ministerul ne anunţă că se distanţează, şi se ţine de cuvânt, pentru că „distanţat” rămâne până când numeroasele demolări sunt duse la „bun sfârşit”(6). Bineînţeles, nu credem că un ministru trebuie să îşi ia cizmele de cauciuc, lopata şi să controleze personal situaţia demolărilor la faţa locului. Or, să se aşeze în faţa buldozerelor. Însă, dacă un ministru tace şi un ONG este acela care opreşte prin acţiuni în justiţie demolările, înseamnă că doar una dintre părţile menţionate şi-a luat în serios datoria faţă de patrimoniul cultural(v. n. 8).
– Se demolează ilegal şi ultimele urme firave ale leagănului culturii române din centrul Bucureştiului (prima academie din Ţările Române, primul muzeu al capitalei Ţării Româneşti – monumentul istoric de la Sfântul Sava) iar ministerul patrimoniului naţional răspunde că legea nu trebuie luată în sens strict!(7) Apoi, ministerul culturii nu face nimic… doar certifică un caz penal de distrugere… şi acceptă în noua Comisie a Monumentelor Istorice persoane aflate în conflict cu ceea ce ar trebui să reprezinte ideea de protejare a unui monument istoric(8).
– Cetatea Alba Iulia este desfigurată prin distrugerea parcului istoric Custozza şi a vestigiilor castrului roman Apulum. Ceea ce se pune în loc sunt butaforii din beton sau înveşmântări în coji de piatră şi cărămidă. Ce mai contează monumentul istoric dacă autenticitatea lui este suplinită, spre deliciul naivilor, cu animaţia colorată a personajelor îmbrăcate în costume de epocă? Arheologi, arhitecţi, urbanişti protestează(9) împotriva proiectului distructiv, mediocru şi aberant al administraţiei locale. Până în acest punct poate fi doar o problemă de opţiune, poate că ministerul îi socoteşte pe cei care se opun, o minoritate care poate fi eventual ignorată. Însă, desfăşurarea unora dintre lucrări arată un fapt cutremurător. Direcţia de cultură Alba comite un act ilegal prin emiterea unui act administrativ (certificat de descărcare de sarcină arheologică – emis de aceeaşi direcţie de cultură judeţeană care a semnat şi certificatul de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic de la Roşia Montană), ministerul culturii constată ilegalitatea şi cere direcţiei judeţene să „remedieze” situaţia!(10) După cum se ştie, ca urmare a emiterii unui act administrativ ca cel menţionat se realizează o lucrare de construcţie ilegală. Ministerul ar fi trebuit să acţioneze, să declanşeze mecanismul coercitiv, aşa cum a demonstrat că ştie să facă în cazul Statuii lui Matei Corvin de la Cluj(11). Nu a făcut-o nici în 2010 când a constatat clar încălcarea legii de către direcţia din subordine, nu a făcut-o nici în 2011 şi distrugerea vestigiilor romane de la Alba Iulia a fost deplină.
Atunci când ministerul aplică totuşi nişte măsuri – cum sunt plângerile penale pentru distrugerile din Munţii Orăştiei (12) sau cele de la Cluj – ministrul afirmă că plângerea penală e singurul lucru pe care îl poate face. Dacă, într-adevăr, este aşa, atunci de ce mai este menţinut în funcţie un ministru care poate face numai ceva ce poate face orice cetăţean – plângerea penală?
Acest mod de a „acţiona” arată că ministerul culturii şi patrimoniului naţional nu este o instituţie pro-activă a Statului, este doar o distincţie pentru un personaj politic care declară public că nu poate face mare lucru. A spus-o de prea multe ori deja chiar ministrul nostru, prin „distanţările” sale…
E bine să ne mai amintim un exemplu relevant pentru biata neputinţă şi pentru (auto)sărăcirea ministerului în mijloacele de ocrotire a patrimoniului României. După ce ministerul anunţa în 2010 că va declanşa procedurile de includere în Lista Patrimoniului Mondial a sitului Roşia Montană(13), la interval de un an, prinde „distanţă” şi ne spune că a fost o idee proastă(14). Deşi, personalităţi, organizaţii prestigioase în domeniul patrimoniului cultural şi chiar comisia de specialitate a ministerului (Comisia Naţională a Monumentelor Istorice), declară că Roşia Montană trebuie propusă pentru LPM(15), ministrul se face că nu aude şi (îşi) afirmă în continuare incapacitatea ministerului de a face astfel de propuneri.
Prin urmare, dacă Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional ar fi desfiinţat, nu i s-ar simţi lipsa pentru că acest minister nu se ocupă în prezent cu protejarea patrimoniului naţional.
Vă prezentăm în continuare unele dintre semnalele de alarmă privind soarta patrimoniului cultural din ultimul an. An nefast pentru patrimoniul cultural – grav ignorat de actualul ministru al patrimoniului naţional, de curând reinvestit.
1. Cetatea Alba Iulia
Prof. dr. Ioan Piso:
O CRIMĂ ÎMPOTRIVA PATRIMONIULUI NAŢIONAL
Faptele s-au petrecut la Alba Iulia. Totul a început cu încercarea de a se tăia arborii seculari din Piaţa Custozza, situată în plin centru istoric, între clădirea în care a fost decisă Unirea de la 1 decembrie 1918, universitate şi alte clădiri valoroase prin arhitectură şi semnificaţie. Însăşi distrugerea parcului este o dovadă de lipsă de înţelegere a structurii unui oraş european şi, mai ales, de lipsă de educaţie. Nu s-au mulţumit însă cu asta. Au distrus cel mai important monument roman din Dacia rămas încă necercetat şi nedezvelit.
[…] Ceea ce nu au reuşit hunii, mongolii şi turcii, a reuşit primarul Mircea Hava. De luni de zile excavatoarele şi buldozerele distrug centrul castrului din Apulum. De patru ori am fost martor al crimei. Astă vară erau distruse cu excavatoarele zonele din jurul clădirii omandamentului, fără ca vreun arheolog să fi fost de faţă. Materiale romane (cărămizi ştampilate, ceramică şi sticlă) zăceau pretutindeni, păzite de maidanezi. Ultima oară am fost acolo în 19 noiembrie, când am vizitat Alba Iulia cu un grup de masteranzi de la Universitatea din Cluj. Priveliştea din fostul parc Custozza era cumplită. Partea de sud a pieţii era deja acoperită cu plăci stupide de beton, iar operaţiunea urma să continue în restul pieţii. Monumentele romane erau străpunse de ţevi de canalizare şi de alte instalaţii. Două excavatoare scoteau straturile de cultură dintre ziduri şi deasupra zidurilor romane. Unul dintre excavatoare s-a apucat apoi să demoleze un zid roman din cărămidă, iar un muncitor clădea cărămida. Celălalt excavator rupea blocuri dintr-un alt zid şi le încărca într-un utilaj. Niciun arheolog nu era de faţă. Operaţiunea a început la un moment dat să fie condusă de un arhitect, care ne-a spus politicos că nu avem ce căuta acolo. Mai puţin politicoşi au fost gardienii, care ne somau să plecăm, cică pentru siguranţa noastră. Sper că se refereau numai la pericolul reprezentat de utilaje.
[…] Se ştie că prefectul şi primarul de la Alba sprijină proiectul de la Roşia Montana. Nu li se poate cere ceea ce nu pot, şi anume să înţeleagă importanţa moştenirii istorice de la Alba Iulia. Sunt oare singurii vinovaţi? Ce-au păzit Direcţia pentru cultură, ce-a păzit procuratura, ce-a păzit Muzeul Unirii? Participarea acestuia la aşa zisele săpături a fost formală şi cu totul insuficientă. De ce nu a protestat? Se vorbeşte că, depinzând, în primul rând financiar, de Consiliul Judeţean, ar fi fost supus la presiuni, iar câţiva arheologi mai puţin conformişti au fost puşi pe linie moartă. De când am semnat protestul împotriva distrugerii Parcului Custozza simt că am devenit şi eu persona non grata la muzeul din Alba Iulia. Când va pricepe şi intelectualul român că rolul său în societate nu este numai acela de a supravieţui? Oricum, suprema autoritate ştiinţifică asupra „săpăturilor” de la Alba Iulia i-a fost conferită dlui Nicolae Gudea, profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj şi, ce-i drept, cunoscut şi ca arheolog. Latura sa morală o cunoaştem din apartenenţa la grupul aşa-zis independent, care sprijinnă proiectul de la Roşia Montană. Dacă acolo profesorul Gudea se străduieşte să demonstreze că galeriile romane pot fi decupate şi refăcute în altă parte, nu cred că nu mai poate dormi nopţile de grija castrului roman din Apulum.
Ce păzeşte Comisia Naţională de Arheologie? Nimic altceva decât bunele relaţii cu ministrul culturii şi cu cei de la putere, indiferent cine ar fi aceştia. Nu demult această comisie a dat în unanimitate un nou certificat pentru Muntele Cârnic de la Roşia Montană. Cum putea ea să protesteze împotriva distrugerilor de la Alba Iulia, adică împotriva actualei puteri?
Vinovatul principal este dl ministru Kelemen Hunor. A protestat pe bună dreptate şi a luat măsuri când nişte excavatoare au pus în pericol zidul cetăţii de la Sarmizegetusa Regia şi au muşcat din contextele arheologice. Era şi o ocazie bine venită de a le da o copită celor din opoziţie. Nu a avut însă nicio tresărire atunci când la Alba Iulia i-au fost cauzate patrimoniului României pagube de o mie de ori mai mari, numai că aici aici vinovaţi au fost oamenii puterii. Ce-i reproşez eu ministrului culturii nu-i că este ungur, ci că este politician ungur şi nu om de cultură ungur. Ne-am obişnuit însă ca miniştrii culturii să fie numiţi la noi dintre oamenii politici, ca să aibă şi ei un os de ros. Dacă dl Kelemen Hunor ar fi om de cultură, ar fi înţeles valoarea momumentelor romane de la Alba Iulia, aşa cum a făcut-o conaţionalul său, marele Béla Cserni.
[…] Concluzia celor de mai sus este că niciodată în această ţară, nici chiar sub Ceauşescu, patrimoniul istoric nu a fost distrus la o asemenea scară şi cu atâta neruşinare. Primii vinovaţi trebuiesc căutaţi în rândurile celor care sunt plătiţi pentru a-l apăra.
Pentru a dovedi că nesimţirea nu are limite, primăria din Alba Iulia caută să facă din acest oraş, altfel plin de merite, capitală culturală europeană. După o asemenea agresiune împotriva culturii? Forurile culturale europene vor fi puse în temă cu tot ce s-a întâmplat acolo.
Cluj, 7 decembrie 2011
Articol publicat în Cotidianul. http://www.cotidianul.ro/o-crima-impotriva-patrimoniului-national-166273/
2. Academia domnească de la Sfântul Sava
Asociaţia ARA atrage atenţia asupra pericolului dispariţiei Ansamblului Sf. Sava:
LINIŞTE! SE DISTRUGE!
Bucureştiul îşi pierde istoria. Demolările, mutilările care afectează ireversibil patrimoniul cultural, distrugerile provocate, girate de specialişti şi de foruri a căror misiune este protejarea patrimoniului anulează şansa capitalei României de a se înscrie cu propriile particularităţi culturale printre oraşele moderne ale Europei.
Modul în care au fost „valorificate” până acum săpăturile arheologice din Centrul Istoric – prilejuite de un proiect de modernizare a infrastructurii – reflectă un imaginar profesional slab exersat de către arhitecţi şi urbanişti şi un interes rarefiat din partea autorităţilor.
Se pregăteşte acum distrugerea Academiei Domneşti, scoasă la lumină de cercetările arheologice din Piaţa Universităţii, ocazionate de un alt proiect destinat infrastructurii. Vestigiile Academiei Domneşti, împreună cu cele ale bisericii Sf. Sava, formează un ansamblu – declarat oficial monument istoric – a cărui importanţă şi potenţial de valorificare urbană interzic luarea unor decizii unilaterale, lipsite de transparenţă, care să conducă la dispariţia lor. Viitorul vestigiilor din Piaţa Universităţii trebuie să fie decis numai în urma unei concertări interprofesionale între specialişti ai patrimoniului (arhitecţi, arheologi, urbanişti, peisagişti).
Acum este momentul să discutăm despre proiectul de parcare subterană din Piaţa Universităţii, pentru că numai acum se cunosc vestigiile istorice care ocupă suprafaţa propusă pentru realizarea acestui proiect.
Atragem atenţia iniţiatorilor proiectului destinat transformărilor din Piaţa Universităţii că demolarea, distrugerea conştientă a unui monument istoric este ilegală (cf. Legea nr. 422 / 2001).
21 aprilie 2011
http://simpara.ro/files/Scrisoare_21%20aprilie%202011_Sf%20Sava.pdf
După două săptămâni Ansamblul Sf. Sava este demolat ilegal:
DISTRUGĂTORII
Un monument fundamental al culturii române a fost ras de pe faţa pământului. Un reper al istoriei, un document al Memoriei a încetat să existe. Anul 2011, luna aprilie, după Paşti, dispar din Bucureşti – Piaţa Universităţii – vestigiile Academiei Domneşti. Instituţii, foruri a căror misiune este protejarea patrimoniului cultural au anulat cu bună ştiinţă urmele primei noastre universităţi, datorată domnitorului Constantin Brâncoveanu. Aceste aşezăminte au reprezentat prima universitate a istoriei noastre dar şi actul fundamental al înfiinţării învăţământului în limba română, fiind loc de întemeiere a colegiului de la Sf. Sava (în anul 1818). Prin lege, valoarea de monument istoric a fundaţiilor ansamblului Sf. Sava a fost recunoscută prin introducerea ansamblului ruinelor în Lista Monumentelor Istorice (cod B-I-m-B-17893.01).
În 21 aprilie semnalam opiniei publice pericolul distrugerii vestigiilor Academiei Domneşti. Semnalam că ruinele aduse la lumină de săpăturile arheologice din Piaţa Universităţii formează un ansamblu a cărui importanţă şi potenţial de valorificare urbană ar fi oferit şansa de a înscrie capitala României, cu propriile particularităţi culturale, printre oraşele moderne ale Europei. Această şansă a dispărut!
Distrugătorii interzic unui monument important al istoriei modernizării României prezenţa în memoria urbană, interzic Memoriei accesul la reperele „întoarcerii spre luminata Europă”.
Distrugând vestigiile Academiei Domneşti distrugătorii au comis o ilegalitate. Legea Monumentelor Istorice a fost încălcată: desfiinţarea unui monument istoric nu poate fi făcută în absenţa radierii monumentului respectiv din Lista Monumentelor Istorice.
9 mai 2011
http://simpara.ro/Distrug–259-torii-228.htm
Note:
(1) Certificatul de descărcare de sarcină arheologică a Masivului Cârnic a avut acelaşi obiect ca un alt certificat de descărcare arheologică emis în anul 2004, şi care a fost anulat în 2008 de Curtea de Apel Braşov.
Reacţii ca urmare a acestui act iresponsabil puteţi citi aici:
http://www.ad-astra.ro/posts/view_post.php?post_id=1747&lang=en
http://www.simpara.ro/Atac-final-la-Rosia-Montana-364.htm [înapoi la text](2) După ce domnul ministru ne-a asigurat că descărcarea de sarcină arheologică a urmat o procedură legală – primul pas înaintea declasării – apoi ne comunică: „nu eu am semnat avizul de descărcare de sarcină arheologică, este primul pas într-adevăr în ceea ce priveşte responsabilitatea Ministerului Culturii. Comisia Naţională de Arheologie a aprobat în unanimitate [„unanimitatea” membrilor prezenţi – aflaţi ca număr la limita cvorumului – s.n.] şi eu, în aceste condiţii, am asigurat cadrul juridic, legal, financiar, pentru a salva 80 la sută, sau cât se poate de mult din patrimoniul cultural construit şi arheologic, pentru că asta este responsabilitatea mea. Dar următorul pas nu l-am făcut, nu am semnat, şi asta trebuie să semnez eu, nu directorul de la Alba, scoaterea Muntelui Cârnic de pe lista monumentelor istorice este pe lista A. Asta înseamnă o protecţie sporită, foarte puternică şi în acest moment Muntele Cârnic este pe lista A, nu a fost semnat ordinul privind declasarea acestui monument arheologic„
http://www.mediafax.ro/politic/kelemen-nu-semnez-deocamdata-declasarea-muntelui-carnic-eckstein-sa-decida-daca-e-membru-udmr-8650436 [înapoi la text]
(3) Protocol semnat între Institutul Naţional al Patrimoniului şi RMGC (ultima pagină), publicat de Ziarul Cotidianul
http://www.cotidianul.ro/kelemen-hunor-a-semnat-distrugerea-varfului-carnic-153787/ [înapoi la text]
(4) Domnul ministru Kelemen Hunor afirma la puţin timp după emiterea certificatului de descărcare de sarcină arheologică a masivului Cârnic: „Ca ministru al Culturii însă, vreau să spun că prioritatea mea este salvarea patrimoniului de la Roşia Montană. Iar din acest punct de vedere, săptămâna trecută am obţinut o victorie: 140 de milioane de dolari pentru patrimoniul naţional din România, din care 70 de milioane sunt destinaţi pentru Roşia Montană.”
(5) Adresa nr. 4431/31.10.2011 transmisă de MCPN ca răspuns la solicitatea de către Fundaţia Culturală Roşia Montană a unor documente, printre care şi protocolul dintre INP (MCPN) şi RMGC. [înapoi la text]
(6) http://www.amosnews.ro/2010/Ministerul_Culturii_se_delimiteaza_de_demolariile_de_pe_strazile_Buzesti_si_Berzei_din_Capitala-29-58749 [înapoi la text]
(7) Adresa 2142-MI-22.06.2011 trimisă de MCPN ca urmare a solicitării de către Ordinului Arhitecţilor din România a unui punct de vedere referitor la statutul juridic de protecţie a Ansamblului Sf. Sava. [înapoi la text]
(8) De exemplu, Gheorghe Pătraşcu este propus ca membru în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi… preşedinte al comisiei zonale Alba-Mureş-Sibiu. Gheorghe Pătraşcu, ca arhitect-şef al Municipiului Bucureşti, a semnat, fără să fi fost emis anterior avizul Ministerului Culturii sau ordinul de declasare, autorizatia de desfiintare pentru monumentele istorice: Ansamblul Sf. Sava din Piaţa Universităţii, str. Ştirbei Vodă 89 / Berzei 34, Povernei 1-3, Kiseleff 39, precum şi pentru alte zeci de imobile din zone protejate. Există 6 hotărâri ale instanţelor care anulează sau suspendă autorizaţii semnate de acesta. http://economie.hotnews.ro/stiri-imobiliar-11429484-ministerul-culturii-facut-nominalizarile-pentru-noii-membri-comisiei-nationale-monumentelor-istorice-vezi-cine-decide-soarta-patrimoniului-construit-din-romania.htm [înapoi la text]
(9) http://www.oar.org.ro/upload/2011/adrOAR_466-2011_Parcul_Custozza_Alba-Iulia.pdf http://www.cotidianul.ro/o-crima-impotriva-patrimoniului-national-166273/ [înapoi la text]
(10) Adresa 1491/10.05.2010 – MCPN solicită Direcţiei de Cultură Alba lămuriri privitoare la semnalarea unor lucrări ilegale; Adresa 2201/26.06.2010 – MCPN transmite Direcţiei de Cultură Alba „lista” ilegalităţilor comise de Direcţia de Cultură Alba şi de directorul acesteia. [înapoi la text]
(11) http://www.kelemenhunor.ro/index.php?page=stiri&hir=133 [înapoi la text]
(12) http://www.realitatea.net/ministrul-culturii-a-depus-plangere-penala-in-cazul-lucrarilor-la-parcarea-din-sarmizegetusa-regia_858461.html [înapoi la text]
(13) http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/147478/Rosia-Montana-in-patrimoniul-mondial-UNESCO.html [înapoi la text]
(14) http://www.mediafax.ro/cultura-media/kelemen-parerile-privind-includerea-rosiei-montane-pe-lista-unesco-sunt-impartite-noi-vom-incerca-7909703/ [înapoi la text]
(15) Scrisoarea semnată de Pro Patrimonio, Academia Română, Ordinul Arhitecţilor din România, Uniunea Arhitecţilor din Romania şi ICOMOS România a fost trimisă domnului Kelemen Hunor ca urmare a declaraţiilor domniei sale referitoare la şansele scăzute ale sitului de la Roşia Montană pentru includerea în Lista Patrimoniului Mondial. Ca urmare a acestei scrisori, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a fost de acord pentru ca situl Roşia Montană să fie propus pentru includerea în Lista Patrimoniului Mondial. Domnul ministru ignoră şi în prezent această recomandare.