SARMIZEGETUSA ÎN PERICOL!

Bolovanii din Munţii Orăştiei

Sâmbăta trecută mi-am petrecut după-masa în parcul palatului Laxenburg, una dintre numeroasele reşedinţe ale Habsburgilor în Austria. Fiecare colţişor de peisaj „englezesc”, îngrijit şi coafat, emană nu doar respectul local pentru moştenirea culturală, ci şi interesul autorităţilor în fructificarea ei. Să văd faptul că a te mândri cu trecutul se manifestă în primul rând prin fapte şi nu prin vorbe mi-a lăsat însă şi un gust amar pe care l-am înţeles pe deplin abia când am ajuns acasă, unde mă aştepta o veste „bună”: o parcare la zidul cetăţii. Trebuie să recunosc că a trebuit să citesc de mai multe ori articolul despre recenta intervenţie asupra sitului arheologic de la Sarmizegetusa Regia ca să conştientizez că nu este o glumă capitalist-surealistă. Obsesia românului pentru maşina parcată la scară face ravagii şi în afara oraşului. Făcând pentru un moment abstracţie de interesele obtuze a unor persoane în valorificarea comercială a locului prin profanarea sa, situaţia actuală pune sub două semne mari de întrebare competenţa actualei echipe a Ministerului Culturii de a-şi asuma responsabilităţile specifice.

În primul rând este inadmisibil faptul că, deşi este vorba de un monument cu valoare inestimabilă de pe lista patrimoniului UNESCO, Ministerul Culturii nu ştie ce se întâmplă în ograda sa, demarând anchete ulterior unor acţiuni ireparabile. Situaţia delicată a sitului, ca parte a parcului natural Grădiştea Muncelului-Ciclovina, face orice intervenţie legală aproape imposibilă, astfel fiind motivat şi faptul că monumentele sunt lăsate pradă „degradării pe cale naturală” – pasându-se cu nonşalanţă responsabilitatea între Ministerul Culturii, Ministerul Mediului şi Consiliul Judeţean. Cu toate că Sarmizegetusa Regia este o destinaţie de top a căutătorilor de comori, nici unii dintre (i)responsabilii mai sus numiţi nu pot găsi fonduri pentru o pază şi o monitorizare eficientă a sitului. Aceasta nu explică însă în totalitate faptul că lucrările la parcare au fost descoperite întâmplător de o delegaţie a comisiei naţionale de arheologie.

Utilajele de construcţie au ajuns la cetate pe un drum, au trecut prin nişte localităţi, au fost văzute de nişte oameni – presupunând că firma care se ocupă de amenajarea parcării / distrugerea sitului arheologic nu dispune de aparatură pentru teleportare. Îmi vine greu a crede că nici un localnic nu a aflat ce avea să se întâmple la cetate; şi cu toate acestea, nimeni nu şi-a pus nici un semn de întrebare, nu s-a aprins nici un beculeţ, nu s-a tras nici un semnal de alarmă. Aici se află al doilea eşec al Ministerului Culturii, care nu a reuşit – sau nu a încercat – să sensibilizeze populaţia locală faţă de problematica, importanţa şi potenţialul locului. Orice discuţie despre patrimoniu este derizorie, atâta timp cât cel pe care ar trebui să-l reprezinte, cel care ar trebui să fie mândru de el nu îi conştientizează importanţa. Toate dezbaterile în foruri înalte, între arhitecţi, arheologi, restauratori, artişti, urbanişti etc., sunt pur şi simplu în van, dacă localnicii, cei care ar trebui să fie mândrii de trecutul lor, sunt lăsaţi – sau daţi – de către „autorităţi” pe mâna unor investitori, care se vor a fii turbo-capitalişti – fericiţi cei ce-i conduc pe cei săraci cu duhul.

Cu toată legislaţia restrictivă care reglementează intervenţiile în parcul natural Grădiştea Muncelului-Ciclovina, o coloană de utilaje de construcţii a reuşit să ajungă la poarta capitalei dacice şi să sape până la jumătate de metru de zidul cetăţii, înainte de a fii „observată” de cineva – ce-i drept fără prezenţa stânjenitoare a unui arheolog, şi presupun că şi fără contribuţia inutilă a arhitectului şi a peisagistului. Ca termen – ce-i drept disproporţionat – de comparaţie temporală: în Zaragoza, Spania – oraş  construit peste ruinele urbei romane – în cazul unei intervenţii arhitecturale, se calculează o durată de doi ani pentru întârzierile şi schimbările de proiect pricinuite de eventuale descoperiri arehologice. Spre exemplu, pentru forul roman, descoperit în urma unor lucrări edilitare în centrul oraşului, s-a amenajat un muzeu in situ, sub piaţa principală! Acolo urmele trecutului nu sunt doar parte din identitatea locului, ci şi din identitatea locuitorilor. Atâta timp cât acestea rămân separate în România, în primul rând datorită lipsei de educaţie şi de informaţie accesibilă populaţiei, şi mai ales populaţiei locale, direct afectate, ne vom mai ciocni întâmplător de parcări construite peste „cioburi vechi şi bolovani”, de parcuri din care cresc blocuri, de cocioabe care ar fi putut să rămână case monument sau de resturi de trecut aruncate la grămadă de cupele escavatoarelor.

13.07.2011, Viena

Dipl.-Ing. Claudiu Silvestru

Reacţii în presă:

Articol preluat de la Mediafax, 10 iulie 2010

Sarmizegetusa Regia, în pericol. O firmă privată face săpături cu buldozerul la

 Zidul porţii de vest al cetăţii Sarmizegetusa Regia a fost afectat pe o lungime de 30 de metri de lucrările executate de o firmă privată pentru amenajarea unei parcări, bucăţi din piatră desprinzându-se după ce un utilaj a săpat în apropiere, lucrările fiind oprite de CJ Hunedoara.

imagine: Mediafax Foto

Potrivit vicepreşedintelui Comisiei Naţionale de Arheologie, arheologul Adriana Pescariu, o delegaţie care a urcat zilele trecute la cetatea din Munţii Orăştie a descoperit situaţia de la Sarmizegetusa Regia.

„În zona porţii de vest erau utilaje, cilindri pentru presarea pământului şi camioane pentru transport. Se intrase cu lama unui buldozer până la 1,5 metri adâncime şi la o jumătate de metru distanţă de zidul porţii de vest, ceea ce reprezintă un pericol de dărâmare a acestui zid. Mai mult, în profilul săpăturii au fost realizate trepte de acces pentru turişti, iar câteva blocuri de piatră din zid s-au desprins şi au căzut. Este inadmisibil ceea ce s-a întâmplat”, a declarat, duminică, pentru corespondentul MEDIAFAX Adriana Pescaru.

Ea a spus că lucrările efectuate în perimetrul de protecţie a cetăţii Sarmizegetusa Regia nu au autorizaţiile necesare de construcţie din partea Comisiei.

„În mod normal, când se execută lucrări atât de aproape de monumente istorice, în zonă trebuie să fie un arheolog care să monitorizeze activităţile executate de firma specializată în drumuri şi poduri”, a adăugat Pescariu.

Pescariu a afirmat că, din cauza acţiunii societăţii care efectuează lucrările, accesul în cetate a fost compromis pe o lungime de 30 de metri şi a spus că va sesiza Ministerul Culturii.

Lucrările la parcarea de la cetatea Sarmizegetusa Regia au fost oprite din dispoziţia preşedintelui Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Moloţ, după ce acesta a fost informat despre situaţia existentă în zona sitului care face parte din patrimoniul UNESCO.

El a cerut ca un arheolog de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva să se deplaseze la cetate, împreună cu reprezentanţi ai Direcţiei Tehnice din CJ Hunedoara, şi să evalueze ceea ce s-a întâmplat acolo, dacă au fost produse stricăiuni şi care este amploarea lor.

„Societatea care efectuează lucrările a greşit pentru că trebuia să solicite supraveghere arheologică din partea Muzeului din Deva. Ei au crezut să sunt pe un şantier oarecare şi au dat drumul la buldozer. Lucrarea a fost stopată. Sper ca situaţia să se rezolve şi să se remedieze ceea ce s-a stricat, pentru că altfel vor avea de suferit atât firma care a executat lucrarea, cât şi angajaţii Direcţiei Tehnice”, a declarat preşedintele CJ Hunedoara, Mircea Moloţ.

Dacă se va dovedi că lucrările au fost efectuate fără avizele şi autorizaţiile legale, reprezentantul firmei care execută lucrarea riscă dosar penal pentru distrugerea unei părţi din zona de protecţie a unui monument istoric.

Alte articole din presă:

DISTRUGERE. Capitala Daciei este în pericol. Cu buldozerele în Sarmizegetusa, ROMÂNIA LIBERĂ, 11 iulie 2011

O parte din zidul cetăţii Sarmizegetusa a fost distrusă de un buldozer, COTIDIANUL,  10 iulie 2011 

Mai tare ca Traian: un buldozer distruge zidul Sarmizegetusei, NAȚIONAL, 10 iulie 2011