Murfatlar: Complexul arheologic

Ansamblul religios rupestru din Basarabi 

Ansamblul religios rupestru Basarabi datat în secolele IX-XI, este situat în faleza dealului de cretǎ Tibişorul, la marginea oraşului Basarabi, din judeţul Constanţa, într-o carierǎ de facturǎ romanǎ.

În masivele rezultate din explorarea carierei au fost excavate câteva capele (mici biserici), cavouri, galerii ramificate, etc. Biserica din partea de sus a sitului, numitǎ ulterior B1, a fost prima descoperitǎ, în data de 11 iunie 1957, în cursul unor lucrǎri de deschidere a unei exploatǎri contemporane de rocǎ.

Noua exploatare a fost opritǎ şi au urmat lucrǎri de cercetare arheologicǎ; în acel moment a ieşit la luminǎ un întreg ansamblu religios rupestru, în urma degajǎrii depunerilor d esteril de cretǎ, acumulǎrilor dverse şi a solului vegetal, acumulate  în decurs de aproape un mileniu.

Pe paramentele ansamblului sunt incizate desene cu caracter simbolic şi diferite scene, precum şi un mare numǎr de inscripţii.

Dintre acestea, unele sunt în paleoslavǎ şi alfabet chirilic, câteva în scriere giagloticǎ, altele în greacǎ, dar cea mai mare parte într-o scriere enigmaticǎ ce n-a putut fi descifratǎ pânǎ în prezent.

Extraordinara complexitate şi varietate a inscripţiilor, reprezentǎri figurative, a semnelor şi simbolurilor este impresionantǎ şi dovedeşte o intensitate şi o bogǎţie a vieţii religioase nemaiîntalnitǎ în forme comparabile.

În urma descoperirii ansamblului în anii '60, elementele de rocă parţial zdrobite au fost repoziţionate într-o structură din beton armat şi mortar din ciment. O construcţie de protecţie din beton armat a fost realizată parţial, pe mai puţin de jumătate din suprafaţa sitului, restul rămânând sub o construcţie provizorie din lemn şi carton asfaltat.

Însă aceste construcţii nu au realizat un climat adecvat, astfel încât ansamblul a suferit degradări multiple, în special la nivelul paramentelor incizate.

Astfel, în 1989 şi 1999au trebuit să fie realiyate lucrări de intervenţie de urgenţă, care au urmărit diminuarea infiltraţiilor de apă din partea superioară a sitului şi din învelitoarea provizorie.

Nu s-au realizat însă lucrările de colectare a apelor pluviale de pe întreaga suprafaţă a învelitorii provizorii şi îndepărtarea lor. Această cantitate mare de apă cade la baza sitului, se infiltrează în sol şi în bună parte, urcă prin capilaritate în masele de cretă, chiar în zona cea mai preţioasă a ansamblului, în special bisericuţa B4.

Din anul 2000, de când nu s-au mai întreprins nicio lucrare de conservare a ansamblului, degradările au progresat în ritm accelerat, de la un an la altul.

S-au pus în evidenţă săruri nocive provenind de la platforma de gunoi situată în imediata vecinătate a ansamblului.

Drumul carosabil neasfaltat spre platforma de gunoi care trece chiar prin faţa sitului degajă mari cantităţi de praf care intră în sit şi se depun pe suprafeţele de rocă.

Multe din inciziile fine au dispărut încă din anii '90, altele au dispărut în ultimii ani; multe altele sunt încă vizibile, dar din ce în ce mai puţin, de la un an la altul. Suprafeţele care se degradează în timpul iernii din cauza umidităţii excesive şi alternanţei frecvente şi intense de îngheţ-dezgheţ, precum şi din cauza cristalizării sărurilor, se transformă în pulbere în timpul verii.

Întreg ansamblul se dizolvă în îndiferenţă...

 

 

Text şi ilustraţie: Mihai Opreanu

 

Raportul către Ministerul Culturii și Cultelor din 3 august 2002

Raportul către Ministerul Culturii și Cultelor din 8 martie 2005

Raportul către Ministerul Culturii și Cultelor din 22 iulie 2005

Raportul către Ministerul Culturii și Cultelor din 10 ianuarie 2006

Raportul către Ministerul Culturii și Cultelor din 2 mai 2006

Raportul către Ministerul Culturii și Cultelor din 7 iunie 2006