Asociația Arhitectură · Restaurare · Arheologie | Ediția a XX-a
Simpozionul Anual ARA — 2019
A moșteni. A risipi. A dărui. Istorii actuale despre patrimoniu
Joi
9 mai 2019Cuvânt de deschidere — 9.00
9.30
Pinacoteca Mănăstirii Căldărușani, județul Ilfov
▾
Mănăstirea Căldărușani, mănăstire-fortăreață și important nucleu în suita sistemului de apărare constituit de domnitorii valahi în jurul Bucureștiului, a fost construită într-un loc strategic în fostul Codrul al Vlăsiei, pe cursul Pociovaliștei, acolo unde această apă formează Balta Căldărușanilor. Ansamblul monastic s-a dezvoltat pe mica peninsulă înconjurată din trei părți de ape. Incinta patrulateră, fortificată, cuprinde un zid puternic cu un turn-lopotniță de intrare, biserica mare, chilii, trapeza etc. Fondată de Matei Basarab, mănăstirea a fost utilizată încă din 1690 ca închisoare pentru adversarii politici. Comunicarea tratează Pinacoteca ansamblului, una dintre cele mai valoroase colecții de artă religioasă din Ilfov.
10.00 Despre un lot de fragmente ceramice de epocă romană din situl de la Zimnicea ▾
Comunicarea prezintă un lot de 68 de fragmente ceramice aflate în patrimoniul Muzeului Național de Antichități care, după toate aparențele, au fost descoperite la Zimnicea în campania din 1924. Formele identificate, centrele de producție și datarea lor lasă deschisă posibilitatea ca Zimnicea să fi fost locuită și în perioadă romană, cândva pe parcursul secolelor II–III d.Hr.
10.30 O posibilă interpretare a reliefului funerar roman din Muzeul Național de Antichități, inv. L619
11.00
Aplice de pat funerar (sau/și de sarcofag?) din fildeș și rolul lor în relația arhitectură–artele minore la începutul epocii elenistice
▾
Prezentarea analizează mai multe piese din fildeș pentru decorul unui pat funerar sau al unui sarcofag din lemn de la începutul epocii elenistice, descoperite într-un mormânt de incinerație cu depunere în urnă din necropola greacă de la Orgame. Piesele recuperate fragmentar compun un decor combinat din elemente vegetale și arhitectonice, cu analogii în spațiul pontic — de la Odessos și Varna (Bulgaria) până la Olbia și tumulul Golyama Bliznitza (Ucraina), Taman și Anapa (Rusia) — și stilistice cu paturile funerare din marmură din numeroase situri contemporane.
11.30 Inhumări intenționate de statui atice arhaice ▾
În 1972 a fost descoperită o pereche de statui funerare arhaice — un Kouros și o Koră (Frasikleia, după inscripția bazei) — constatându-se că fuseseră înhumate în mod conștient în antichitate în cimitirul antic din Merenta (Atica). Comunicarea prezintă toate celelalte statui funerare arhaice din Atica găsite de la începutul sec. XX și păstrate ca și cum ar fi fost „înhumate”, despre care nu există informații privind condițiile de descoperire, toate fiind exportate de traficanți de antichități. Se discută motivul „înhumării” și se formulează concluzii istorice și sociale care explică fenomenul, un fenomen care se repetă până în zilele noastre.
12.00Pauză
12.30 Programul iconografic al unei sobe de la sfârșitul secolului al XVI-lea, descoperită la Orașul de Floci, jud. Ialomița ▾
Orașul de Floci, astăzi dispărut, aflat cândva la vărsarea Ialomiței în Dunăre, se înscrie în istoria Țării Românești ca o așezare urbană medievală cu intensă viață economică și comercială, cu rol strategico-militar important. Amplasarea în imediata vecinătate a Imperiului Otoman a constituit un pericol permanent, cele mai violente lupte purtându-se la sfârșitul sec. XVI în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Comunicarea analizează programul iconografic al unei sobe descoperite la Orașul de Floci, punând în relație momentul istoric cu simbolica cahlelor din sec. XVI.
13.00 Uși istorice din Transilvania ▾
Tâmplăriile istorice — uși, ferestre, lambriuri, tavane, pardoseli — sunt printre cele mai periclitate componente arhitecturale ale monumentelor istorice. Pierderea lor se datorează în primul rând necunoașterii, lipsei literaturii de specialitate și inventarelor, dar și insuficiențelor instituționale. Comunicarea prezintă structura și forma ușilor istorice din Transilvania, tehnicile de execuție și ornamentare de la primele piese păstrate din sec. XV până în sec. XIX, la apariția producției în serie. Sunt prezentați și factorii care îngreunează păstrarea acestor opere, cu exemple de uși restaurate sau pierdute.
13.30 O propunere de reconstituire a bisericii de secol X de la Alba Iulia ▾
Cercetările arheologice realizate în 2011 la Alba Iulia, în fața catedralei romano-catolice Sfântul Mihail, au scos la iveală ruinele unei biserici cu planimetrie de influență bizantină, datată pe baza contextului arheologic în sec. X–XI. Comunicarea trece în revistă această descoperire, concentrându-se pe o posibilă variantă de reconstituire propusă de arhitectul Călin Chifăr.
14.00 Monumentele medievale ale Sucevei de la primele imagini până astăzi ▾
Comunicarea prezintă transformările suferite de monumentele istorice ale Sucevei așa cum sunt surprinse începând din a doua jumătate a sec. XIX — de când datează primele imagini (tablouri, acuarele, fotografii). Se poate observa o modificare graduală a zonei înconjurătoare care le-a transformat din repere ale peisajului urban în martori aproape neștiuți ai istoriei.
14.30 Case locuite și vizitate în București de Lev Nicolaevici Tolstoi (13 martie–20 iulie 1854) ▾
Lev Nicolaevici Tolstoi, ofițer de artilerie în tinerețe, a ajuns în 1854 în Valahia. Trupele țariste ocupaseră Principatele Dunărene (octombrie 1853–august 1854) în Războiul Crimeei. Tânărul locotenent a locuit în București aproape patru luni cu întreruperi. Din corespondența cu mătușa sa și din jurnalul său rezultă că ar fi locuit în fostul han Ioniță Budișteanu de pe actuala stradă Franceză, în apropierea lumii mondene și a camarazilor săi. Comunicarea urmărește locurile frecventate de Tolstoi în București, pe baza surselor primare disponibile.
Vineri
10 mai 20199.00 Unele aspecte ale cercetărilor arheologice recente de la „Curtea Veche” (București) ▾
În 2018, la inițiativa Primăriei Municipiului București, a fost demarat un proiect de restaurare și punere în valoare a Palatului Voievodal de la Curtea Veche. Cercetările arheologice reluate acoperă aproape întreaga suprafață a ansamblului. Comunicarea prezintă rezultatele din zona de sud, unde au fost descoperite ziduri aparținând unor clădiri construite în a doua jumătate a sec. XIX și demolate între 1969–1970, armonizând informațiile recente cu cele provenite din documentele de arhivă.
9.30 O nouă ipoteză despre „Bazilica cisternă” de la Tropaeum Traiani ▾
„Bazilica cisternă” de la Tropaeum Traiani este una dintre cele mai neobișnuite bazilici din Dobrogea romană, atât ca plan cât și ca evoluție a fazelor. Conform studiilor lui Barnea și Mărgineanu Cârstoiu (1977), cisterna din sec. II a fost abandonată la finalul sec. III, interiorul ei servind ulterior ca bazilică creștină în a doua jumătate a sec. IV, cu o criptă adăugată în sec. VI. Comunicarea propune o nouă ipoteză care nuanțează această schemă evolutivă, în special privind posibila fază intermediară a unui „edificiu păgân” între cisternă și bazilică.
10.00 Templul mare de calcar de la Sarmizegetusa Regia. (Re)analizarea datelor arheologice și arhitecturale ▾
De la descoperirea monumentului și până în prezent, tabloul arhitectural-arheologic al edificiului este marcat de opinii divergente privind cronologia, forma arhitecturală sau funcțiunea sa. Comunicarea sistematizează datele arheologice publicate sau inedite din arhiva șantierului, în scopul formulării unor repere pentru ipotezele referitoare la arhitectura unuia dintre cele mai mari edificii de la Sarmizegetusa Regia.
10.30 Câteva repere pentru arhitectura de la Sarmizegetusa Regia. Despre coloanele de andezit și unitatea de măsură ▾
De-a lungul timpului au fost semnalați sau descoperiți prin cercetări arheologice o serie de tamburi de coloane din andezit. Comunicarea schițează o analiză preliminară a acestor elemente — tamburi, socluri — a căror apartenență la un monument nu a mai fost abordată anterior. Observațiile au fost prilejuite de cercetările arhitectural-arheologice de fundamentare a proiectului de conservare și restaurare a sitului Sarmizegetusa Regia, punctul „Dealul Grădiștii”, 2018.
11.00 Șarpanta bisericii evanghelice din Sibiu. Dendrocronologie, datare, „restaurare” ▾
În urma cercetărilor dendrocronologice din șarpanta bisericii evanghelice din Piața Huet / Sibiu a fost identificată poate cea mai veche șarpantă de pe teritoriul României. Datele colectate oferă informații certe despre evoluția șantierului medieval din sec. XIV și etapizarea detaliată a construcției. Șarpanta conservase diferite tipuri de ferme și legături, un monument unic în care se putea citi evoluția dulgheriei medievale. Din nefericire, această structură excepțională a fost „reabilitată” fără respectul necesar, pierzând o parte însemnată din potențialul său de izvor istoric.
11.30 The ‘virtual modeling’ of historical architecture. Notes on (possible) reversibility in the restoration ▾
A reflection prevails when addressing the relationship between „virtual modelling” and restoration: does reconstructing a virtual space mean implementing a restoration project, or does such operation fall within the sphere of representation? State-of-the-art reality-simulating techniques prompt a rethinking of the relationship between reality and its representations. The paper argues that digital survey applications for historical architecture operate simultaneously in three domains: the aesthetic one (rendering a document in its aesthetic values), the philological one (rendering meanings and original values), and the conservative one (using iconic representation at the study stage).
12.00Pauză
12.30 „Mind the Gap”: Câteva observații despre cum se percep, denumesc și descriu lacunele ▾
Lacuna este una dintre preocupările principale ale restauratorilor, iar cuvântul lacuna este probabil cel mai frecvent folosit în comunicarea lor. Comunicarea analizează trei momente din procesul de „luare la cunoștință” a lacunelor: percepere, numire și descriere. Include o analiză lingvistică a câmpului semantic al cuvântului lacuna, o analiză de discurs în texte publicate de restauratori și un experiment de laborator de percepere a lacunelor în absența semnalelor verbale, folosind tehnologie de eye-tracking.
13.00 Patrimoniul mural al reședințelor nobiliare din Transilvania. Vedere de ansamblu. Stare de conservare. Exemple ▾
Între 1999 și 2019 autorul a realizat intervenții la paramentul a 43–45 de reședințe nobiliare din Transilvania — cercetări de parament, evaluări ale stării de conservare, dar și conservări și restaurări integrale. Comunicarea prezintă o imagine generală a tipologiei acestor reședințe și a stării lor de conservare, cu evoluția din ultimii 30 de ani: de la castele devenite material de construcție pentru localnici la altele salvate și puse în valoare. Aspectul general al evoluției rămâne dramatic, datorată absenței oricărei viziuni sau strategii naționale.
13.30 Despre trecutul istoriilor actuale. O pledoarie pentru timp ▾
Un banal studiu de evaluare culturală dedicat unui imobil clasat din București a descoperit istoria unei familii care, timp de trei generații, a împărțit nu doar aceeași profesie, ci și același colț de București — trei proprietăți învecinate între Calea Călărașilor și strada Popa Soare — și chiar același arhitect. Un monument istoric ca multe altele s-a dovedit vârful unui aisberg de cultură cotidiană mai puțin cunoscută. Comunicarea se constituie ca o pledoarie pentru cercetare, în absența căreia prezentul nu face decât să risipească ceea ce predecesorii noștri s-au străduit să ne dăruiască drept moștenire.
14.00 Patrimoniul construit al Bucureștiului: între salvare și suprimare ▾
În martie 2017, la lansarea proiectului „Catalog București” — prima campanie sistematică de inventariere a patrimoniului urban din cele 98 de zone istorice ale capitalei — A.R.C.E.N. punea întrebarea: Suntem ultimii martori ai acestui oraș? La doi ani de la debut, echipa inventariase 30 de zone construite protejate, realizase analize și statistici, lansase o platformă interactivă online și publicase primele 5 caiete de bune practici. Pornind de la analiza a două exemple elocvente, comunicarea propune îmbunătățiri ale legislației privind protejarea patrimoniului construit.
14.30 Monumentul Tineretului de la Straja sau cum se poate risipi o moștenire unică
15.00 Relațiile unui student arhitect cu Securitatea anilor 1950. „A colabora” sau a colabora ▾
Relația cetățean–Securitate s-a manifestat în anii 1950 cu precădere în două paradigme: urmărire sau colaborare. Istoriografia nu a clarificat încă toate nuanțele, rolurile interpretate astăzi variind de la adevăr la radicalizare. Preocupată de intruziunea politicului în Școala românească de arhitectură din epocă, comunicarea examinează principalele mecanisme de control exercitate asupra „tineretului studios”, concentrându-se pe un extrem de interesant studiu de caz.
Sâmbătă
11 mai 2019
Masă rotundă
A moșteni. A risipi. A dărui. Istorii actuale despre patrimoniu
Accesul la siturile înscrise în lista patrimoniului mondial din România. Cazul cetățurilor dacice ▾
România are opt proprietăți pe Lista patrimoniului mondial, între care Cetățile dacice din Munții Orăștie (1999): Sarmisegetusa Regia, Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Luncani-Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna. Toate sunt amplasate în zone montane, accesul constituind o problemă importantă atât administrativă cât și turistică. Comunicarea analizează accesul la cetățile dacice și propune soluții pentru îmbunătățirea conectivității și a condițiilor de vizitare.
Despre ineficiența sistemului public de protecție a patrimoniului cultural din România: monitorizarea patrimoniului UNESCO și problemele pe care le indică ▾
Monumentele istorice înscrise pe Lista patrimoniului mondial — patrimoniul UNESCO — reprezintă o selecție cu valoare universală excepțională, protejate prin instrumente naționale și cooperare internațională. Rezultatele monitorizării acestui patrimoniu și observațiile asupra celui din Lista indicativă arată clar eșecul sistemului public din România în asigurarea gestionării și, în ultimă instanță, a protejării lor. Comunicarea sistematizează constatările privind starea de conservare, cadrele legale insuficiente și absența strategiilor coerente de management.